asincron, -ă adj. 1. care nu este sincron; asincronic. ◊ mașină ~ă = mașină cu curenți alternativi a cărei frecvență a forțelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turație a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului. 2. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente. (< fr. asynchrone)