13 definiții pentru ascunziș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascunziș sn [At: POP, ap. HEM III, Add. XXVI / Pl: ~uri / E: ascunde + -iș] 1-2 Ascunzătoare (5-6). 3 (Pop) Tăinuire. 4 (Pop; îlav) Cu ~uri Fără sinceritate.

ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș.

ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș.

ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. V. ascunzătoare. Ascunzișul nostru era ferit și de pescarii cu vîrșe. SADOVEANU, N. F. 83. ◊ (Urmat de determinări indicînd obiectul care oferă o ascunzătoare) Figura lui, atîta cită se vedea din ascunzișul blănii, arăta supărare. PAS, L. I 159. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate, pe ascuns, tainic.

ASCUNZÍȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -iș.

ASCUNZÍȘ ~uri n. 1) Loc în care se ascunde cineva sau ceva; ascunzătoare. 2) fig. Fapt care este ținut în taină. /ascunz (a ascunde) + suf. ~

ascunzíș n., pl. urĭ. Ascunzătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri

ascunzíș s. n., pl. ascunzíșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASCUNZÍȘ s. v. ascunzătoare.

ASCUNZÍȘ s. v. secret, taină.

ASCUNZIȘ s. ascunzătoare, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare.

ascunziș s. v. SECRET. TAINĂ.

Intrare: ascunziș
ascunziș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunziș
  • ascunzișul
  • ascunzișu‑
plural
  • ascunzișuri
  • ascunzișurile
genitiv-dativ singular
  • ascunziș
  • ascunzișului
plural
  • ascunzișuri
  • ascunzișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ascunziș

etimologie:

  • Ascunde + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09