12 definiții pentru ascuțit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCUȚÍT1 s. n. Faptul de a ascuți.V. ascuți.

ASCUȚÍT1 s. n. Faptul de a ascuți.V. ascuți.

ascuțit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 193 / Pl: (rar) ~uri / E: ascuți] 1-2 Ascuțire (1-2). 3 (Fig; înv) Agerime. 4 (Înv; ccr) Tăiș. 5 (înv; îe) A trece prin (sau sub) ~ul fierului (sau săbiei) A ucide mulți oameni.

ASCUȚÍT1 s. n. Acțiunea de a (se) ascuți.V. ascuți.

ASCUȚÍT1 s. n. 1. Faptul de a ascuți, ascuțire. Ascuțitul coasei. Ascuțitul creionului. 2. (Învechit) Tăișul unei arme sau al unei unelte de tăiat; ascuțiș (1). Pe cîmpul de bătaie se văd oameni cu brațele goale, cu piepturile dezvălite, zvîrlindu-se peste ascuțitul paloșelor. RUSSO, O. 42. Soldatul ce este pentru război pregătit Pîn-a nu pleca și-ncearcă al săbiei ascuțit. ALEXANDRESCU, P. 53. Munți ca ascuțitul cuțitului. ȘEZ. II 146. ◊ Expr. A trece prin (sau sub) ascuțitul fierului (sau săbiei) = a omorî, a tăia. Cetatea se va cotropi, și garnizoana se va trece subt ascuțitul săbiei. NEGRUZZI, S. I 172.

ASCUȚÍT1 s. n. 1. Faptul de a ascuți. 2. (Înv.) Ascuțiș.

ascuțit a. 1. terminat cu un vârf, înțepător: limbă ascuțită; 2. fig. pătrunzător, ager: ascuțit la minte; accent ascuțit, înclinat spre dreapta (’) și indicând intonațiunea. ║ n. ascuțiș: cuțit cu două ascuțișuri.

ascuțit, -ă adj. Fig. Supțire, pătrunzător: voce supțire. Fig. Deștept: ascuțit la minte. S. n., pl. urĭ și e. Ascuțiș: cuțit cu doŭă ascuțișurĭ. Acțiunea de a ascuți des: am întîrziat cu ascuțitu cuțitelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASCUȚÍT s. v. ascuțiș, lamă, limbă, tăiș.

ascuțit s. v. ASCUȚIȘ. LAMĂ. LIMBĂ. TĂIȘ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ascuțít, ascuțituri, s.n. – Tăiș (de cuțit): „Da păcurariu ș-o scos baltagu’ ș-o dat tăt cu ascuțâtu în frunte” (Papahagi, 1925: 154). – Din ascuți (< lat. *excotire < cos, cotis „gresie”).

Intrare: ascuțit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascuțit
  • ascuțitul
  • ascuțitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ascuțit
  • ascuțitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ascuțitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a ascuți. DEX '09 DLRLC
    sinonime: ascuțire
    • format_quote Ascuțitul coasei. Ascuțitul creionului. DLRLC
  • 2. învechit Tăișul unei arme sau al unei unelte de tăiat. DLRLC
    • format_quote Pe cîmpul de bătaie se văd oameni cu brațele goale, cu piepturile dezvălite, zvîrlindu-se peste ascuțitul paloșelor. RUSSO, O. 42. DLRLC
    • format_quote Soldatul ce este pentru război pregătit Pîn-a nu pleca și-ncearcă al săbiei ascuțit. ALEXANDRESCU, P. 53. DLRLC
    • format_quote Munți ca ascuțitul cuțitului. ȘEZ. II 146. DLRLC
    • chat_bubble A trece prin (sau sub) ascuțitul fierului (sau sabiei) = omorî, tăia. DLRLC
      • format_quote Cetatea se va cotropi, și garnizoana se va trece subt ascuțitul săbiei. NEGRUZZI, S. I 172. DLRLC
etimologie:
  • vezi ascuți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.