ascuțit (s.n.)

ascuțit (s.n.)

  • 1. Faptul de a ascuți.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ascuțire un exemplu
    exemple
    • Ascuțitul coasei. Ascuțitul creionului.
      surse: DLRLC
  • 2. Tăișul unei arme sau al unei unelte de tăiat.
    exemple
    • Pe cîmpul de bătaie se văd oameni cu brațele goale, cu piepturile dezvălite, zvîrlindu-se peste ascuțitul paloșelor. RUSSO, O. 42.
      surse: DLRLC
    • Soldatul ce este pentru război pregătit Pîn-a nu pleca și-ncearcă al săbiei ascuțit. ALEXANDRESCU, P. 53.
      surse: DLRLC
    • Munți ca ascuțitul cuțitului. ȘEZ. II 146.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A trece prin (sau sub) ascuțitul fierului (sau săbiei) = omorî tăia
      surse: DLRLC expresie un exemplu
      exemple
      • Cetatea se va cotropi, și garnizoana se va trece subt ascuțitul săbiei. NEGRUZZI, S. I 172.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ascuți
    surse: DEX '98 DEX '09

4 definiții

ascuțit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 193 / Pl: (rar) -uri E: ascuți] 1-2 Ascuțire (1-2). 3 (Fig; înv) Agerime. 4 (înv; ccr) Tăiș. 5 (înv; îe) A trece prin (sau sub) ŭl fierului (sau săbiei) A ucide mulți oameni.

ascuțit a. 1. terminat cu un vârf, înțepător: limbă ascuțită; 2. fig. pătrunzător, ager: ascuțit la minte; accent ascuțit, înclinat spre dreapta (´) și indicând intonațiunea. ║ n. ascuțiș: cuțit cu două ascuțișuri.

ascuțit, -ă adj. Fig. Supțire [!], pătrunzător: voce supțire. Fig. Deștept: ascuțit la minte. S. n., pl. urĭ și e. Ascuțiș: cuțit cu doŭă ascuțișurĭ. Acțiunea de a ascuți des: am întîrziat cu ascuțitu cuțitelor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ascuțít, ascuțituri, s.n. – Tăiș (de cuțit): „Da păcurariu ș-o scos baltagu' ș-o dat tăt cu ascuțâtu în frunte” (Papahagi, 1925: 154). – Din ascuți (< lat. *excotire < cos, cotis „gresie”).

Intrare: ascuțit (s.n.)
substantiv neutru (N29) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ascuțit ascuțitul
plural
genitiv-dativ singular ascuțit ascuțitului
plural
vocativ singular
plural

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ASCUȚÍT1 s. n. Faptul de a ascuți.V. ascuți.

ASCUȚÍT1 s. n. Acțiunea de a (se) ascuți.V. ascuți.

ASCUȚÍT1 s. n. Faptul de a ascuți.V. ascuți.

ASCUȚÍT1 s. n. 1. Faptul de a ascuți, ascuțire. Ascuțitul coasei. Ascuțitul creionului. 2. (Învechit) Tăișul unei arme sau al unei unelte de tăiat; ascuțiș (1). Pe cîmpul de bătaie se văd oameni cu brațele goale, cu piepturile dezvălite, zvîrlindu-se peste ascuțitul paloșelor. RUSSO, O. 42. Soldatul ce este pentru război pregătit Pîn-a nu pleca și-ncearcă al săbiei ascuțit. ALEXANDRESCU, P. 53. Munți ca ascuțitul cuțitului. ȘEZ. II 146. ◊ Expr. A trece prin (sau sub) ascuțitul fierului (sau săbiei) = a omorî, a tăia. Cetatea se va cotropi, și garnizoana se va trece subt ascuțitul săbiei. NEGRUZZI, S. I 172.

ASCUȚÍT1 s. n. 1. Faptul de a ascuți. 2. (Înv.) Ascuțiș.

ASCUȚÍT s. v. ascuțiș, lamă, limbă, tăiș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ascuțít s. v. ASCUȚIȘ. LAMĂ. LIMBĂ. TĂIȘ.