11 definiții pentru ascuțiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ascuțíș sn [At: (a. 1773) GCR II, 88 / Pl: ~uri / E: ascuți + -iș] 1 Vârful unui obiect ascuțit, mai ales al unei arme. 2 Tăiș. 3 (Înv; îe) A trece prin ~ul fierului (sau sabiei) A ucide un număr mare de oameni (într-un conflict armat).

ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș.

ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș.

ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. 1. Vîrful sau tăișul unui obiect ascuțit (mai ales al lamei unei arme). Nu cu penița, Cu ascuțișul coasei Îmi scriu poemele. BENIUC, V. 30. Jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău. CREANGĂ, P. 206. Ia mai stai ca să-ți vorbesc, Pagubele să-ți plătesc: Pagubele Cu tăișul, Faptele Cu ascuțișul! TEODORESCU, P. P. 584. ◊ Expr. (Învechit) A trece (pe cineva) prin ascuțișul fierului (sau săbiei) = a tăia, a omorî. 2. Fig. Accent de mare combativitate, caracter puternic combativ. Datorită lui Lenin și Stalin, popoarele au învățat că nu există luptă pentru libertate fără ascuțiș antiimperialist, că a lupta în zilele noastre pentru libertate înseamnă a lupta împotriva imperialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 592. 3. Fig. Putere de expresie, expresivitate; finețe, subtilitate. [Poetul tînăr] trebuie să citească mult, să cerceteze meșteșugul poeților mai bătrîni, să deprindă a cîntări cuvintele, a le cunoaște ascuțișurile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/6.

ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. (Adesea fig.) Vârf ascuțit sau tăiș al unui obiect. ◊ Expr. A trece (pe cineva) prin ascuțișul săbiei = a tăia, a omorî (pe cineva). – Din ascuți + suf. -iș.

ASCUȚÍȘ ~uri n. Parte ascuțită a unui obiect de tăiat; tăiș; buză. /a ascuți + suf. ~

ascuțiș n. vârful armei, tăiș: sub ascuțișul săbiei.

ascuțíș n., pl. urĭ. Partea care taĭe, tăișu: a trece pin ascuțișu săbiiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ascuțíș s. n., pl. ascuțíșuri

ascuțíș s. n., pl. ascuțíșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASCUȚIȘ s. lamă, limbă, tăiș, (pop.) custură, pană, plasă, tăiuș, (înv. și reg.) ascuțit, (reg.) leafă, (fig.) buză. (~ unui cuțit.)

Intrare: ascuțiș
ascuțiș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascuțiș
  • ascuțișul
  • ascuțișu‑
plural
  • ascuțișuri
  • ascuțișurile
genitiv-dativ singular
  • ascuțiș
  • ascuțișului
plural
  • ascuțișuri
  • ascuțișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ascuțiș

  • 1. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: buză tăiș 3 exemple
    exemple
    • Nu cu penița, Cu ascuțișul coasei Îmi scriu poemele. BENIUC, V. 30.
      surse: DLRLC
    • Jură-mi-te pe ascuțișul paloșului tău. CREANGĂ, P. 206.
      surse: DLRLC
    • Ia mai stai ca să-ți vorbesc, Pagubele să-ți plătesc: Pagubele Cu tăișul, Faptele Cu ascuțișul! TEODORESCU, P. P. 584.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Accent de mare combativitate, caracter puternic combativ.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Datorită lui Lenin și Stalin, popoarele au învățat că nu există luptă pentru libertate fără ascuțiș antiimperialist, că a lupta în zilele noastre pentru libertate înseamnă a lupta împotriva imperialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 592.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Putere de expresie.
    exemple
    • [Poetul tânăr] trebuie să citească mult, să cerceteze meșteșugul poeților mai bătrîni, să deprindă a cîntări cuvintele, a le cunoaște ascuțișurile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/6.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ascuți + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09