ARZ, arzuri, s. n. (Înv.) Memoriu, reclamație, plângere adresată de către domnii, boierii etc. români sultanului sau marelui vizir; arzmahzar. – Din tc. arz.

arz sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 282/13 / V: harez (A: ?) / Pl: ~uri / E: tc arz] (Înv) Plângere împotriva domnului țării adresată de către boieri sau un alt domn sultanului, marelui vizir, sau, mai rar, unui pașă Si: (înv) arzihal, arzmahzar. corectat(ă)

‡ARZ (pl. -zuri) sn. 🔎 Jalbă, raport, memoriu, trimis de Domn sau de boieri la Poartă: trimis-au ~ de jalbă la împărăție (NEC.) [tc.].

ARZ, arzuri, s. n. Memoriu, reclamație, plângere adresată de către domnii, boierii etc. români sultanului sau marelui vizir; arzmahzar. – Din tc. arz. corectat(ă)

ARZ, arzuri, s. n. (Învechit) Plîngere scrisă (de obicei împotriva domnitorului) prezentată sultanului sau marelui-vizir (v. jalbă, petiție); p. ext. poruncă emanată de la sultan, prin care se impunea decapitarea sau schimbarea unui domnitor din Moldova sau din Țara Romînească. Pentru a zbura capul unui domn, era destul să vie în București sau în Iași un capugiu cu un gealat, să arate arzul sultanului, și capul domnului era luat în traistă și dus la Țarigrad. GHICA, S. A. 30.

ARZ, arzuri, s. n. (Înv.) Plîngere scrisă (împotriva domnitorului) prezentată sultanului sau marelui-vizir; p. ext. poruncă dată de sultan, prin care se impunea decapitarea sau schimbarea unui domnitor romîn. – Tc. arz „expunere”.

ARZ s.n. (Mold., ȚR) Memoriu, plîngere adresată de către domnii ori boierii români sultanului sau marelui vizir. A: Au trimis împăratul de i-au luat cărțile și au cetit arzul cel de jalbă asupra lui Vasilie-Vodă. M. COSTIN. Au și făcut un harz; cu mîna lui l-au scris, că știa turcește bine. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Au făcut veziriul arzuri mincinoase... precum ar fi făcut zulumuri mari. R. POPESCU, s. v. zulum. Variante: harz (PSEUDO-MUSTE; NECULCE). Etimologie: tc. arz.

1) arz n., pl. urĭ (turc. ar. arz). Vechĭ. Jalbă, raport (din partea domnuluĭ saŭ boĭerilor către sultan).

2) arz, ars, a árde, V. ard.

harez sn vz arz

arz(mahzar) n. odinioară petițiune colectivă, jalbă la Poartă în numele unei provincii întregi. [Turc. ARZI MAHZAR, memoriu].

arz (înv.) s. n., pl. arzuri

arz (înv.) s. n., pl. arzuri

arz s. n., pl. arzuri

arz (arzuri), s. n. – Memoriu, plîngere, cerere. Tc. arz „prezentare” (Șeineanu, III, 7).