ARZ s.n. (Mold., ȚR) Memoriu, plîngere adresată de către domnii ori boierii români sultanului sau marelui vizir. A: Au trimis împăratul de i-au luat cărțile și au cetit arzul cel de jalbă asupra lui Vasilie-Vodă. M. COSTIN. Au și făcut un harz; cu mîna lui l-au scris, că știa turcește bine. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Au făcut veziriul arzuri mincinoase... precum ar fi făcut zulumuri mari. R. POPESCU, s. v. zulum. Variante: harz (PSEUDO-MUSTE; NECULCE). Etimologie: tc. arz.