ARTROPOD, artropode, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi, simetrice și articulate, și cu schelet extern, chitinos; (și la sg.) animal făcând parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Animal artropod. – Din fr. arthropode.

artropod [At: DA / Pl: ~e / E: fr arthropodes] (Folosit și la singular) 1 snp Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul din inele articulate, cu membre perechi, simetrice și articulate, și cu schelet extern chitinos. 2-3 sn, a (Animal) din încrengătura artropodelor (1).

ARTROPOD, artropode, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi, simetrice și articulate, și cu schelet extern, chitinos; (și la sg.) animal făcând parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Animal artropod. – Din fr. arthropodes.

ARTROPOD, artropode, s. n. Animal nevertebrat, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi simetrice și cu schelet extern, făcut din chitină. Racii și păianjenii sînt artropode. ◊ (Adjectival) Animal artropod.

ARTROPOD, artropode, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale nevertebrate, cu corpul format din inele articulate, cu membre perechi simetrice și articulate și cu schelet extern, format din chitină; (și la sg.) animal făcînd parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Animal artropod. – Fr. arthropodes (< gr.).

ARTROPOD ~e n. 1) la pl. Încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet chitinos, segmentat și articulat (reprezentanți: racul, furnica, păianjenul, cărăbușul). 2) Animal din această încrengătură. [Sil. ar-tro-] /<fr. arthropodes

*artropód, -ă adj. (vgr. ārthron, articul, și pûs, picĭor). Zool. Articulat (animal). S. n. pl. Articulate.

artropode [At: DN³ / E: fr arthropodes] 1 snp Încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, segmentat și articulat. 2-3 sn, a (Animal) din încrengătura artropodelor (1).

ARTROPODE s.n.pl. Încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern, segmentat și articulat, format din chitină; (la sg.) animal din această încrengătură. [< fr. anthropodes, cf. gr. arthron – articulație, pous, podos – picior].

ARTROPODE s. n. pl. încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu corpul și membrele formate din inele articulate. (< fr. arthropodes)

artropod s. n., pl. artropode

artropod s. n., pl. artropode

artropod s. n., pl. artropode

ARTROPODE s. pl. (ZOOL.) articulate (pl.).

ARTRO- „articulație, încheietură, ligament; articular, ligamentos”. ◊ gr. arthron „articulație, încheietură” > fr. arthro-, germ. id., engl. id., it. artro- > rom. artro-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., acumulare patologică de lichid în articulații; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție a unei articulații; ~cinetic (v. -cinetic), adj., referitor la mișcările articulare; ~clazie (v. -clazie), s. f., rupere chirurgicală a unei anchiloze fibroase; ~deză (v. -deză), s. f., suprimare chirurgicală a mobilității unei articulații; ~fite (v. -fit), s. n. pl., corpuri străine articulare care iau naștere în articulații în urma unor leziuni traumatice sau patologice; sin. artrolite; ~gen (v. -gen₁), adj., care este generat de articulații; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a unei articulații; ~gramă (v. -gramă), s. f., clișeu radiografic al unei articulații; ~gripoză (v. -gripoză), s. f., maladie congenitală caracterizată prin imobilizări persistente și prin deformații ale articulațiilor; sin. artromiodisplazie; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., artrofite*; ~liză (v. -liză), s. f., secționare chirurgicală a ligamentelor unei articulații anchilozate; ~logie (v. -logie₂), s.f._:, disciplină care studiază articulațiile; ~malacie (v. -malacie), s. f., hiperlaxitate ligamentară; ~mer (v. -mer), s. n., parte a unui organism articulat; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument care măsoară unghiul de moblitate al unei articulații; ~miodisplazie (v. mio-₁, v. dis-, v. -plazie), s. f., artrogripoză*; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a unei articulații; ~pioză (v. -pioză), s. f., 1. Colecție intraarticulară de puroi. 2. Artrită purulentă; ~plastie (v. -plastie), s. f., intervenție chirurgicală pentru redarea mișcărilor unei articulații anchilozate; sin. artroplazie; ~plazie (v. -plazie), s. f., artroplastie*; ~pneumografie (v. pneumo-, v. -grafie), s. f., examen radiografic al unei articulații în care s-a introdus aer; ~pode (v. -pod), s. n. pl., încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu membrele și corpul din inele articulate; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical optic utilizat în artroscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a leziunilor dintr-o articulație cu ajutorul artroscopului; ~spor (v. -spor), s. m., spor de rezistența articulat, format prin segmentarea bazipetală a hifelor, specific algelor; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a unei operații; sin. artrotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., artrostomie*.