ARTIODACTÍL, -Ă, artiodactili, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Ordin de animale mamifere erbivore care au picioarele cu două degete dezvoltate și cu două degete mici; (și la sg.) animal din acest ordin. 2. Adj. Care aparține artiodactilelor (1), specific artiodactilelor. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. artiodactyle.

artiodactíl, ~ă [At: DEX² / P: ~ti-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr artiodactyles] 1 snp Ordin de mamifere erbivore cu picioarele cu două degete dezvoltate și două degete mici. 2 sn Animal din ordinul artiodactilelor (1). 3 a Care aparține artiodactilelor (1). 4 a Specific artiodactilelor (1).

ARTIODACTÍL, -Ă, artiodactili, -e, s. n., adj. 1. S. n. (La pl.) Ordin de animale mamifere erbivore care au picioarele cu două degete dezvoltate și cu două degete mici; (și la sg.) animal din acest ordin. 2. Adj. Care aparține artiodactilelor (1), specific artiodactilelor. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. artiodactyles.

ARTIODACTÍL, -Ă I. adj. (despre animale) cu degete perechi; paricopitat. II. s. n. pl. paricopitate. (< fr. artiodactyle/s/)

*artiodáctil și -íl, -ă adj. (d. vgr. ártios, cu soț, păreche, și dáktylos, deget). Zool. Cu degetele cu soț, bisulcat. S. n., pl. e. Animal mamifer care are la picĭoare degete (copite) părechĭ, ca bou, ipopotamu. V. mamifer, perisodactil.

artiodactil¹ (-ti-o-) adj. m., pl. artiodactili; f. artiodactilă, pl. artiodactile

artiodactíl adj. m. (sil. -ti-o-), pl. artiodactíli; f. sg. artiodactílă, pl. artiodactíle

ARTIODACTÍL s., adj. (ZOOL.) paricopitat. (Boul este un ~.)

ARTIODACTIL s., adj. (ZOOL.) paricopitat. (Boul este un ~.)

ARTIO- „egal, pereche, simetric”. ◊ gr. artios „cu soț, egal, pereche” > fr. artio-, engl. id. > rom. artio-. □ ~dactil (v. -dactil), adj., s. n., 1. adj., Paricopitat, cu degete perechi. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere terestre, erbivore și ungulate, de talie mare, avînd la fiecare picior un număr egal de degete; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., animale metazoare cu simetrie bilaterală, cuprinzînd anelidele, moluștele, artropodele etc.