10 definiții pentru arhipăstor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arhipăstór sm [At: ZILOT, CRON. 73 / V: (îvr) -iu / S: (înv) archi~ / Pl: ~i / E: arhi- + păstor] Arhiereu (1).

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Arhi- + păstor.

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Arhi- + păstor.

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. Ceilalți popi... cît pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului. CREANGĂ, A. 137.

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Din arhi- + păstor (după arhiepiscop).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arhipăstór s. m., pl. arhipăstóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARHIPĂSTÓR s. v. arhiereu, ierarh.

arhipăstor m. episcop: de frica și de rușinea arhipăstorului CR.

*arhipăstór m. (arhi- și păstor, după fr. archiprêtre). Arhiereŭ, episcop prelat.

arhipăstór s. m., pl. arhipăstóri

arhipăstor s. v. ARHIEREU. IERARH.

Intrare: arhipăstor
arhipăstor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arhipăstor
  • arhipăstorul
  • arhipăstoru‑
plural
  • arhipăstori
  • arhipăstorii
genitiv-dativ singular
  • arhipăstor
  • arhipăstorului
plural
  • arhipăstori
  • arhipăstorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)