12 definiții pentru argint-viu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argint-viu n. 1. substanță metalică argintie și de o mare vioiciune în mișcare, servă la facerea barometrelor și termometrelor și joacă un mare rol în superstițiunile populare (darea de argint viu); 2. fig. sglobiu, prea vioiu.

mercurio sn vz mercur

mercuriu sn vz mercur

mercurium sn vz mercur corectat(ă)

ARGINT I. sbst. 1 💎 Metal de coloare albă caracteristică, tare, foarte maleabil și ductil, nealterabil la aer; se atacă cu greu de acizi; se aliază mai ales cu cuprul și cu mercurul; simbol chimic Ag; se găsește în filoane printre rocele de porfir, gneiss, etc.; se întrebuințează la facerea monedelor, în bijuterie, și la fabricarea de diferite instrumente: curat ca ~ul; ban de ~; iubitor de ~, lacom de bani, sgîrcit; ~ lămurit, ~ strecurat, ~ ars, argint curat; 👉 ARS5 2 Nuntă de ~ 👉 NUNTĂ 3 Pr. ext. Coloare argintie: o față mai albă ca ~ul crinului (EMIN.) 4 Ban. Maram. Mold. Bani 5 ARGINT-VIU = MERCUR: parcă are argint-viu în el. II. ARGINȚI sm. pl. 🪙 Bani. III. ARGINTURI sn. pl. Lucruri de argint: multe haine scumpe și ~uri au apucat (M.-COST.) [lat. argentum].

*mercúr n. (lat. Mercurius, numele zeuluĭ comerciuluĭ, d. merx, marfă). Chim. Idrargir, un metal mono- și bivalent, alb ca argintu, lichid, p. care îĭ și zice poporu argint viŭ. Îngheață la 40°, are o densitate de 13,596 la 0° și o greutate atomică de 199.8. La +360° ferbe dînd vaporĭ veninoșĭ. Se găsește în Spania, Austria, California, de ordinar în stare de sulfură, numită și cinabru. Se întrebuințează la facerea aparatelor de fizică, termometrelor, barometrelor, la pus pe dosu oglinzilor și maĭ ales, la scoaterea auruluĭ și argintuluĭ, cu care se aliază ușor formînd amalgame. Se întrebuințează și în medicină. Dar toate sările luĭ îs toxice, și absorbirea lor produce de multe orĭ o intoxicare particulară numită idrargirizm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

argint-viu (mercur) (pop.) s. n., art. argintul-viu

!argint-viu (mercur) (pop.) s. n., art. argintul-viu (dar: argintul acesta viu)

argint-viu s. n., art. argintul-viu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARGINT-VIU s. v. hidrargir, mercur.

argint-viu s. v. HIDRARGIR. MERCUR.

Intrare: argint-viu
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argint-viu
  • argintul-viu
plural
genitiv-dativ singular
  • argint-viu
  • argintului-viu
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

argint-viusubstantiv neutru

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.