18 definiții pentru arțăgos harțăgos hărțăgos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arțăgos, ~oa [At: GORJAN, H. IV, 214 / V: -țăg-, hăr- / Pl: ~oși, ~oase / E: arțag + -os] 1-2 smf, a (Om) certăreț Si: (îvp) gâlcevitor. 3 av Cu arțag (3).

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: harțăgos, -oásă, hărțăgos, -oásă adj.] – Arțag + suf. -os.

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. (Pop. și fam.) Certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Arțag + suf. -os.

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. Cu arțag, pornit pe ceartă, gîlcevitor. ◊ (Substantivat) Stăpînul Moșiilor Și domnul Cîmpiilor, Manea, slutul Și urîtul, Manea, grosul Și-arțăgosul. ANT. LIT. POP. I 291. ◊ Fig. Între doi boi rumegînd în ogradă, Dintr-un schimb de idei, se încinse o sfadă. Erau amîndoi arțăgoase cornute. TOMA, C. V. 186. Mi se păru un lucru cu neputință ca să mă expun a trece de-a curmezișul acea luncă, intrînd de-a dreptul în apele umflate și arțăgoase ale Siretului. ODOBESCU, S. II 270. – Variantă: hărțăgós, -oásă (SBIERA, P. 8, CREANGĂ, P. 111, ȘEZ. I 284) adj.

ARȚĂGÓS, -OÁSĂ, arțăgoși, -oase, adj. Pornit pe ceartă; certăreț. [Var.: (reg.) harțăgós, -oásă, hărțăgós, -oásă adj.] – Din arțag + suf. -os.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arțăgós (pop., fam.) adj. m., pl. arțăgóși; f. arțăgoásă, pl. arțăgoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARȚĂGÓS adj., s. v. certăreț.

ARȚĂGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are arțag; care este dispus spre ceartă; gâlcevitor; certăreț; scandalagiu; buclucaș. /arțag + suf. ~os

arțăgos a. (Mold. harțăgos) pornit la mânie, cârcotaș, gâlcevitor: la luptă harțăgoși POP.

HARȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. v. arțăgos.

HARȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. V. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS, -OÁSĂ adj. V. arțăgos.

HĂRȚĂGÓS ~oásă (~óși, ~oáse) v. ARȚĂGOS.

arțág, arțăgáș, arțăgós, V. harțag, hărțăgos.

hărțăgós, -oásă adj. (d. harțag). Care are tot-de-a-una harțag. – Și hărțăgáș și arțăgáș (Munt.).

arțăgós adj. m., pl. arțăgóși; f. sg. arțăgoásă, pl. arțăgoáse

ARȚĂGOS adj., s. certăreț, gîlcevitor, scandalagiu, (rar) vociferant, (înv. și pop.) zavragiu, (pop. și fam.) țîfnos, zurbagiu, (pop.) pricinaș, rînzos, (înv. și reg.) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (reg.) arțăgaș, gîlcevos, potcaș, scandalos, sfădăios, sfădăreț, sfădăuș, (Mold. și Bucov.) cîrciogar, (Transilv.) porav, (prin Olt.) pricinelnic, (prin Olt. și Ban.) pricinos, (înv.) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (fig.) clonțos, colțos, țăndăros. (Om ~.)

Intrare: arțăgos
arțăgos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arțăgos
  • arțăgosul
  • arțăgosu‑
  • arțăgoa
  • arțăgoasa
plural
  • arțăgoși
  • arțăgoșii
  • arțăgoase
  • arțăgoasele
genitiv-dativ singular
  • arțăgos
  • arțăgosului
  • arțăgoase
  • arțăgoasei
plural
  • arțăgoși
  • arțăgoșilor
  • arțăgoase
  • arțăgoaselor
vocativ singular
plural
hărțăgos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărțăgos
  • hărțăgosul
  • hărțăgosu‑
  • hărțăgoa
  • hărțăgoasa
plural
  • hărțăgoși
  • hărțăgoșii
  • hărțăgoase
  • hărțăgoasele
genitiv-dativ singular
  • hărțăgos
  • hărțăgosului
  • hărțăgoase
  • hărțăgoasei
plural
  • hărțăgoși
  • hărțăgoșilor
  • hărțăgoase
  • hărțăgoaselor
vocativ singular
plural
harțăgos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harțăgos
  • harțăgosul
  • harțăgosu‑
  • harțăgoa
  • harțăgoasa
plural
  • harțăgoși
  • harțăgoșii
  • harțăgoase
  • harțăgoasele
genitiv-dativ singular
  • harțăgos
  • harțăgosului
  • harțăgoase
  • harțăgoasei
plural
  • harțăgoși
  • harțăgoșilor
  • harțăgoase
  • harțăgoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arțăgos harțăgos hărțăgos

  • exemple
    • (și) substantivat Stăpînul Moșiilor Și domnul Cîmpiilor, Manea, slutul Și urîtul, Manea, grosul Și-arțăgosul. ANT. LIT. POP. I 291.
      surse: DLRLC
    • figurat Între doi boi rumegînd în ogradă, Dintr-un schimb de idei, se încinse o sfadă. Erau amîndoi arțăgoase cornute. TOMA, C. V. 186.
      surse: DLRLC
    • figurat Mi se păru un lucru cu neputință ca să mă expun a trece de-a curmezișul acea luncă, intrînd de-a dreptul în apele umflate și arțăgoase ale Siretului. ODOBESCU, S. II 270.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Arțag + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09