12 definiții pentru apropriere apropriare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apropriere sf [At: NEGULICI / P: ~pri-e- / V: (înv) ~iare / Pl: ~eri / E: apropria] 1 (Rar) Însușire a unui lucru străin Si: (înv) apropiație. 2 (În economia politică) Totalitatea mijloacelor de însușire a unor bunuri. 3 (În economia politică; înv; îs) Legea ~rii Legea proprietății private.

APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a apropria. [Pr.: -pri-e-] – V. apropria.

APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a apropria. [Pr.: -pri-e-] – V. apropria.

APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a (-și) apropria ceva. – Pronunțat: -pri-e-.

APROPRIÉRE, aproprieri, s. f. Acțiunea de a (-și) apropria. [Pr.: -pri-e-]

APROPRIÉRE s.f. Acțiunea de a(-și) apropria și rezultatul ei. [< apropria].

apropriare sf vz apropriere

*apropriațiúne f. (lat. appropriátio, -ónis). Acțiunea de a-țĭ apropria. – Și -áție, dar ob. -ére.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apropriére (acțiunea de a-și însuși) (a-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. apropriérii; pl. apropriéri

apropriére s. f. (sil. -pro-pri-e-), g.-d. art. apropriérii; pl. apropriéri

apropriez (însușesc), -priam 1 imp., -priere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APROPRIÉRE s. atribuire, însușire. (~ unui lucru care nu i se cuvine de drept.)

APROPRIERE s. atribuire, însușire. (~ unui lucru care nu i se cuvine de drept.)

Intrare: apropriere
apropriere substantiv feminin
  • silabație: a-pro-pri-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apropriere
  • aproprierea
plural
  • aproprieri
  • aproprierile
genitiv-dativ singular
  • aproprieri
  • aproprierii
plural
  • aproprieri
  • aproprierilor
vocativ singular
plural
apropriare substantiv feminin
  • silabație: a-pro-pri-e-re
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apropriare
  • apropriarea
plural
  • aproprieri
  • aproprierile
genitiv-dativ singular
  • aproprieri
  • aproprierii
plural
  • aproprieri
  • aproprierilor
vocativ singular
plural

apropriere apropriare

etimologie:

  • vezi apropria
    surse: DEX '09 DEX '98 DN