10 definiții pentru aplanare
aplanáre sf [At: MAIORESCU, D. II, 101 / E: aplana] 1-2 Înlăturare a unui conflict (sau a unei piedici) Si: aplanat1, liniștire, potolire.
APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana și rezultatul ei. – V. aplana.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana și rezultatul ei. – V. aplana.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana; liniștire, potolire. Aplanarea conflictului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana; liniștire, potolire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
aplanáre (a-pla-) s. f., g.-d. art. aplanắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aplanáre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. aplanării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APLANÁRE s. înlăturare, (rar) pacificare, (fig.) dezamorsare. (~ neînțelegeri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APLANÁRE s.f. Acțiunea de a aplana; potolire, liniștire, îndepărtare. [< aplana].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
APLANARE s. înlăturare, (rar) pacificare. (~ unui conflict.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabisire: -pla-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aplanare | aplanarea |
| plural | aplanări | aplanările | |
| genitiv-dativ | singular | aplanări | aplanării |
| plural | aplanări | aplanărilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||