10 definiții pentru aplanare

APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana și rezultatul ei. – V. aplana.

APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana și rezultatul ei. – V. aplana.

APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana; liniștire, potolire. Aplanarea conflictului.

APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana; liniștire, potolire.

aplanáre (a-pla-) s. f., g.-d. art. aplanắrii

aplanáre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. aplanării

aplanáre sf [At: MAIORESCU, D. II, 101 / E: aplana] 1-2 Înlăturare a unui conflict (sau a unei piedici) Si: aplanat1, liniștire, potolire.

APLANÁRE s. înlăturare, (rar) pacificare, (fig.) dezamorsare. (~ neînțelegeri.)

APLANÁRE s.f. Acțiunea de a aplana ; potolire, liniștire, îndepărtare. [< aplana].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APLANÁRE s. înlăturare, (rar) pacificáre. (~ unui conflict.)

Intrare: aplanare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aplanare aplanarea
plural aplanări aplanările
genitiv-dativ singular aplanări aplanării
plural aplanări aplanărilor
vocativ singular
plural