pacificare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: pacifica] 1 Restabilire a păcii Si: (înv) pacificație (1), păceluire (1), păciuire (1), păciuilire (1). 2 Trecere treptată spre o viață pașnică² (2) Si: (înv) pacificație (2), păceluire (2), păciuire (2), păciuilire (2). 3 Înlăturare a neînțelegerilor, a conflictelor, a dezordinii Si: aplanare, (înv) pacificație (3), păceluire (3), păciuire (3), păciuilire (3). 4 (Rar) Împăcare cu cineva cu care s-a aflat în conflict Si: (înv) pacificație (4), păceluire (4), păciuire (4), păciuilire (4). 5 (Fig; rar) Liniște de veci a omului după moarte Si: odihnă de veci, pace.

PACIFICARE s. f. Acțiunea de a pacifica și rezultatul ei. Acțiunea de pacificare a țării trebuia dusă la capăt cu orice preț. GALAN, Z. R. 359. ♦ (Rar) Împăcare. Alexandru Vardaru vru să pună din nou mîna pe mîna lui Radu Comșa. Avea cuvintele de pacificare pe buze. C. PETRESCU, Î. II 90.

PACIFICARE s.f. Acțiunea de a pacifica și rezultatul ei. ♦ (Rar) Împăcare, liniștire. [< pacifica].

pacificare f. restabilirea păcii într’un Stat sau între popoare beligerante.

*pacificațiúne f. (lat. pacificátio, -ónis). Acțiunea de a pacifica. – Și -áție și -áre.

pacificare s. f., g.-d. art. pacificării

pacificare s. f., g.-d. art. pacificării

pacificare s. f., g.-d. art. pacificării

PACIFICARE s. (înv.) pacificație, păceluire, păciuilire, păciuire. (Restabilire a păcii sau ~.)

PACIFICARE s. v. aplanare, înlăturare, odihnă de veci, pace.

PACIFICARE s. (înv.) pacificație, păceluire, păciuilire, păciuire. (Restabilire a păcii sau ~.)

pacificare s. v. APLANARE. ÎNLĂTURARE. ODIHNĂ DE VECI. PACE.