11 definiții pentru apertură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apertúră sf [At: PONI, F. 73 / Pl: ~uri / E: lat apertura] Deschidere.

APERTÚRĂ, aperturi, s. f. 1. (Fon.) Grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor. 2. (Anat.) Grad de deschidere a unei cavități. 3. (Fot.) Unghiulație. – Din fr. aperture, it. apertura.

APERTÚRĂ, aperturi, s. f. 1. (Fon.) Grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor. 2. (Anat.) Grad de deschidere a unei cavități. 3. (Fot.) Unghiulație. – Din fr. aperture, it. apertura.

APERTÚRĂ s.f. 1. Deschidere, deschizătură. 2. Grad de deschidere a gurii în timpul articulației unui fonem. ♦ Caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. [Cf. lat., it. apertura, fr. aperture].

APERTÚRĂ s. f. 1. deschizătură, orificiu. 2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem. 3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diamentrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. (< fr. aperture, lat. apertura)

APERTÚRĂ ~i f. 1) Loc liber prin care se poate pătrunde sau privi în interior; deschizătură; deschidere. 2) anat. Grad de deschidere a unei cavități. 3) lingv. Grad de deschidere a gurii la articulația unui sunet. /<lat. apertura, fr. aperture


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apertúră s. f., g.-d. art. apertúrii; pl. apertúri

apertúră s. f., g.-d. art. apertúrii; pl. apertúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APERTÚRĂ s. v. unghiulație.

APERTÚRĂ s. v. deschidere, deschizătură, gaură, orificiu.

apertu s. v. DESCHIDERE. DESCHIZĂTURĂ. GAURĂ. ORIFICIU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

APERTÚRĂ s. f. (cf. fr. aperture, lat., it. apertura): grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor. Pentru unii lingviști particularitățile specific vocalice sunt în raport direct cu a. sunetelor emise (Nikolai Trubețkoi), în timp ce pentru alți lingviști toate sunetele pot fi clasate după gradul lor de deschidere (a. maximală corespunde vocalelor mediale a și ă și consoanelor velare c, g și lichide l, r).

Intrare: apertură
apertură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apertu
  • apertura
plural
  • aperturi
  • aperturile
genitiv-dativ singular
  • aperturi
  • aperturii
plural
  • aperturi
  • aperturilor
vocativ singular
plural

apertură

  • 2. fonetică; fonologie Grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. anatomie Grad de deschidere a unei cavități.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 4. fotografie Caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: unghiulație

etimologie: