15 definiții pentru orificiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orificiu sn [At: NEGULICI / Pl: ~ii / E: fr orifice, lat orificium] Deschizătură prin care o cavitate comunică cu exteriorul sau cu o altă cavitate Si: gaură.

ORIFÍCIU, orificii, s. n. Deschizătură prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul, cu alt spațiu închis sau cu altă cavitate. – Din fr. orifice, lat. orificium.

ORIFÍCIU, orificii, s. n. Deschizătură prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul, cu alt spațiu închis sau cu altă cavitate. – Din fr. orifice, lat. orificium.

ORIFÍCIU, orificii, s. n. Deschizătură prin care o cavitate (a unui organism sau a unui obiect) comunică cu exteriorul. Orificiu bucal.

ORIFÍCIU s.n. Deschidere, deschizătură (a unei cavități). [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. lat. orificium, fr. orifice].

ORIFÍCIU s. n. deschidere (a unei cavități). (< lat. orificium fr. orifice)

ORIFÍCIU ~i n. Loc deschis prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul ori cu o altă cavitate sau spațiu închis. [Sil. -ciu] /<fr. orifice, lat. orificium

orificiu n. deschizătură: orificiul unui vas.

*orifíciŭ n. (lat. orificium, d. os, óris, gură, deschizătură, și facere, a face. V. arti-, edi-, o- și sacri-ficiŭ). Deschizătură, gură, gaură la o țeavă, la un organ ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orifíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. orifíciul; pl. orifícii, art. orifíciile (-ci-i-)

orifíciu s. n. [-ciu pron. -cĭu], art. orifíciul; pl. orifícii, art. orifíciile (sil. -ci-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORIFÍCIU s. 1. deschizătură. 2. orificiu piloric v. pilor.

ORIFICIU s. deschidere, deschizătură, gaură, (livr.) apertură, (Mold.) bortă. (Un ~ îngust într-un zid.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORIFICIU POLAR deschidere în calota parașutei care permite scurgerea aerului, conferindu-i stabilitate.

Intrare: orificiu
  • pronunție: orificĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orificiu
  • orificiul
  • orificiu‑
plural
  • orificii
  • orificiile
genitiv-dativ singular
  • orificiu
  • orificiului
plural
  • orificii
  • orificiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orificiu

  • 1. Deschizătură prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul, cu alt spațiu închis sau cu altă cavitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deschidere deschizătură un exemplu
    exemple
    • Orificiu bucal.
      surse: DLRLC

etimologie: