16 definiții pentru apanaj apanagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apanaj sn [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 108/5 / V: ~agiu (pl ~agii) / Pl: ~e și ~uri / E: fr apanage] 1-3 (Înv) Domeniu, proprietate, venit anual acordat de suveran sau de parlament unui membru al familiei domnitoare și (pex) altcuiva. 4 (Fig) Țară exploatată de cei care dețin puterea politică. 5 (Pex) Ceea ce este propriu cuiva Si: parte, privilegiu.

APANÁJ, apanaje, s. n. 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.

APANÁJ, apanaje, s. n. 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.

APANÁJ, apanaje, s. n. 1. Porțiune dintr-un domeniu feudal, acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii aristocratice; proprietate sau venit acordat în chip arbitrar, din averea țării, membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau (fig.) spiritual care se atribuie cuiva sau care este acaparat în mod exclusiv de cineva. – Variantă: apanágiu (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 14/2) s. n.

APANÁJ, apanaje, s. n. 1. Porțiune dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat în chip arbitrar, din averea țării, membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau, fig., spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva. – Fr. apanage.

APANÁJ s.n. 1. Domeniu feudal acordat fiilor caselor domnitoare (fără însă a trece în proprietatea lor) pentru a le asigura existența; proprietate, venit acordat din bunurile statului unui membru al familiei domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat de cineva; (fig.) ceea ce este propriu cuiva. [Var. apanagiu s.n. / < fr. apanage, cf. lat. ad – la, panis – pâine].

APANÁJ s. n. 1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreținerea unor membri ai familiei domnitoare. 2. bun material sau spiritual care aparține exclusiv cuiva. (< fr. apanage)

APANÁJ ~e n. 1) (în evul mediu) Domeniu feudal acordat de suverani pentru întreținerea membrilor familiei regale. 2) Bun material (sau/și spiritual) atribuit cuiva sau acaparat de cineva. /<fr. apanage

apanaj n. 1. moșii sau venituri date principilor pentru subzistență; 2. fig. ce-i propriu cuiva: rațiunea e apanajul omului.

APANÁGIU s.n. v. apanaj.

*apanágiu n. și (ob). -áj n., pl. e (fr. apanage, d. vfr. apaner, mlat. apanare, a nutri cu pîne). Moșie dăruită unuĭ suveran de către stat. Fig. Parte, lot, proprietate. calitate: invidĭa e apanaju gloriiĭ. – În Francia, regiĭ acordaŭ moșiĭ fiilor lor maĭ micĭ orĭ fraților lor. Dar, după stingerea neamuluĭ lor, aceste moșiĭ redeveneaŭ ale regeluĭ. V. arpalîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apanáj s. n., pl. apanáje

apanáj s. n., pl. apanáje

Intrare: apanaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apanaj
  • apanajul
  • apanaju‑
plural
  • apanaje
  • apanajele
genitiv-dativ singular
  • apanaj
  • apanajului
plural
  • apanaje
  • apanajelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apanagiu
  • apanagiul
  • apanagiu‑
plural
  • apanagii
  • apanagiile
genitiv-dativ singular
  • apanagiu
  • apanagiului
plural
  • apanagii
  • apanagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apanaj apanagiu

  • 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. figurat Ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: