15 definiții pentru apăsător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apăsător2, ~oare [At: I. NEGRUZZI, S. VI, 437 / V: (îrg) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: apăsa + -(ă)tor] 1 a Care apasă. 2 a (Fig) Care asuprește. 3 a Sever. 4-5 smf (Persoană) care asuprește Si: asupritor.

APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă; care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. -ător.

APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă. Care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. -ător.

APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj. 1. Copleșitor; greu de suportat, chinuitor. În fața frumosului... singurătatea devine apăsătoare. M. I. CARAGIALE, C. 36. ◊ Aspru, sever. începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189. 2. Care oprimă, împilează; asupritor. Revoluția din februarie 1917 a pus capăt tiraniei apăsătoare a țarilor.

APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj. 1. Care copleșește; chinuitor. 2. Care oprimă; asupritor. – Din apăsa + suf. -(ă)tor.

APĂSĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care apasă chinuitor. Gânduri ~oare. 2) Care asuprește; asupritor; împilator; opresor. /a apăsa + suf. ~ător

apăsătór, -oáre adj. Asupritor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apăsătór adj. m., pl. apăsătóri; f. sg. și pl. apăsătoáre

apăsătór adj. m., pl. apăsătóri; f. sg. și pl. apăsătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APĂSĂTÓR adj., s. 1. adj. copleșitor, covârșitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~oare.) 2. adj. v. greu. 3. adj. v. deprimant. 4. s. călcător, ceapraz. (~ la mașinile de cusut.)

APĂSĂTÓR adj., s. v. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor.

APĂSĂTOR adj., s. 1. adj. copleșitor, covîrșitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~.) 2. adj. chinuit, greu, rău. (Un trai ~.) 3. adj. deprimant, dezolant, sumbru, (fig.) negru. (Gînduri ~.) 4. s. călcător, ceapraz. (~ la mașinile de cusut.)

apăsător adj., s. v. ASUPRITOR. EXPLOATATOR. ÎMPILĂTOR. OPRESIV. OPRESOR. PERSECUTOR. PRIGONITOR.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

apăsător, apăsători s. m. procuror

Intrare: apăsător (adj.)
apăsător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apăsător
  • apăsătorul
  • apăsătoru‑
  • apăsătoare
  • apăsătoarea
plural
  • apăsători
  • apăsătorii
  • apăsătoare
  • apăsătoarele
genitiv-dativ singular
  • apăsător
  • apăsătorului
  • apăsătoare
  • apăsătoarei
plural
  • apăsători
  • apăsătorilor
  • apăsătoare
  • apăsătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apăsător (adj.)

  • 1. Care asuprește, oprimă; care copleșește, chinuiește; greu de suportat.
    exemple
    • În fața frumosului... singurătatea devine apăsătoare. M. I. CARAGIALE, C. 36.
      surse: DLRLC
    • Revoluția din februarie 1917 a pus capăt tiraniei apăsătoare a țarilor.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Apăsa + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09