14 definiții pentru animalic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANIMALIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch.

ANIMALIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch.

animalic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 52 / Pl: ~ici, ~ice / E: animal + -ic] 1-2 Care aparține animalelor (1-2). 3-4 Specific animalelor (1-2). 5-6 Referitor la animale (1-2). 7 Exclusiv fiziologic. 8 (Pex; d. comportamentul oamenilor) Bestial.

*ANIMALIC adj. 1 De animal: produse ~e 2 Ce stă în legătură cu manifestațiunile primitive ale vieții: instict ~; apucături ~e.

ANIMALIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal; provocat și condiționat de instinct, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil. ♦ Brutal, josnic. Porniri animalice.

ANIMALIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil; brutal, josnic. – Din animal2 + suf. -ic.

ANIMALIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch].

ANIMALIC, -Ă adj. 1. specific animalelor. 2. (fig.) josnic, brutal, inuman. (< germ. animalisch)

ANIMALIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de animale; propriu animalelor. Instincte ~ce. 2) Care este de natură pur fiziologică. 3) fig. Care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență; brutal. Porniri ~ce. /<germ. animalisch

*animálic, -ă adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc, abrutizat: viață animalică. Adv. Dobitocește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

animalic adj. m., pl. animalici; f. animalică, pl. animalice

animalic adj. m., pl. animalici; f. animalică, pl. animalice

animalic adj. m., pl. animalici; f. sg. animalică, pl. animalice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANIMALIC adj. bestial, feroce, fioros, sălbatic. (O comportare ~.)

Intrare: animalic
animalic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • animalic
  • animalicul
  • animalicu‑
  • animalică
  • animalica
plural
  • animalici
  • animalicii
  • animalice
  • animalicele
genitiv-dativ singular
  • animalic
  • animalicului
  • animalice
  • animalicei
plural
  • animalici
  • animalicilor
  • animalice
  • animalicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

animalic, animalicăadjectiv

etimologie:
  • Animal + sufix -ic. DEX '09 DEX '98
  • cf. limba germană animalisch DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.