anapoda [At: ZILOT, CRON. ap. HEM 1158 / V: (Mol) -păda / E: ngr ἀνάποδα] (Fam) 1 av Pe dos. 2 av Cu totul în altă direcție. 3 av Altfel decât trebuie. 4 av În mare dezordine. 5 av (Îe) A se uita ~ (peste câmp) A se uita cruciș. 6 av (D. femei; îe) A umbla ~ A umbla cu vorbe din casă-n casă și a nu-și vedea de rostul casei. 7 a (D. oameni) Afurisit. 8 a Pe dos.

ANAPODA l. adv. 1 Altfel de cum trebue, de-a’n-doasele, pe dos: toate lucrurile le spune și le face ~ (ALECS.); toate îmi merg ~ ¶ 2 Razna: să nu care cumva s’o luați ~ peste cîmp cu gîndul (ISP.). II. ‼ adj. Nepotrivit, ciudat: a mîncat vr’o zece bătăi de pe urma minții și vorbelor lui ~ (VLAH.); și în expr. ca: Mold. să fiu ~ de nu-i așa (HASD.) sau în blesteme: Mold. să fii ~ și afurisit! (HASD.) [ngr. άνάποδα].

ANAPODA adv. Pe dos, de-a-ndoaselea, în dezordine; în altă direcție decît trebuie. Sus, într-o fereastră, s-a ivit un cap cu coade roșcovane, adunate anapoda într-o basma pestriță. GALAN, Z. R. 9. Apoi dă! cum n-or merge trebile anapoda, dacă nime n-a voit să m-asculte? ALECSANDRI, T. 124. ◊ (Adjectival, invariabil) Un om anapoda. ◊ El întoarce căruța fără să se uite la mine, o ia pe-un drum anapoda și se duce. PREDA, Î. 92. Urmînd drumul vechi [al criticii]... vom face ceva anapoda. GHEREA, ST. CR. I 40. ♦ În neștire, la întîmplare, orbește. Eram șapte-opt pe terasă... Coboram anapoda treptele tocite spre canal. CAMIL PETRESCU, T. II 225. Chiar și porcii trîndavi se iuțiră, pornind-o anapoda, guițînd. DELAVRANCEA, S. 198. – Variantă; (regional) anapăda (CREANGĂ, A. 53) adv.

ANAPODA adv. Pe dos, de-a-ndoaselea; în altă direcție decît trebuie. Îi merg treburile anapoda (ISPIRESCU). ♦ Zăpăcit, dezorientat. Coboram anapoda treptele tocite (CAMIL PETRESCU). [Var.: (reg.) anapăda adv.] – Ngr. anapoda.

ANAPODA¹ adv. 1) De-a-ndoaselea; altfel decât trebuie; pe dos. Treburile merg ~. 2) La întâmplare; orbește. /<ngr. anápoda

ANAPODA² adj. invar. Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; bizar; neobișnuit; straniu. Om ~. /<ngr. anápoda

anàpoda adv. pe dos, d’andoasele: toate lucrurile le face anapoda AL. [Gr. mod. ANÀPODA].

anápoda adv. (ngr. anápoda, d. aná, contra, înapoĭ, și póda, picior. V. a- și cala-pod). Pe dos, invers: toate mĭ-aŭ ĭeșit anapoda! Adj. fix. Sucit: ce om anapoda!.

anapăda av, a vz anapoda

napotă^[1] av vz anapoda

anapoda adv.

anapoda adv. – Invers, pe dos. – Mr. anapod, anapudz. Ngr. ἀνάποδα (Roesler 564; Gáldi 146).

ANAPODA adv. 1. aiurea, prost, rău, (fam.) brambura. (Treburile mergeau ~.) 2. aiurea, alandala, (fam.) brambura. (Lucrurile erau puse ~.)

ANAPODA adv. 1. aiurea, prost, rău, (fam.) brambura. (Treburile merg ~.) 2. aiurea, alandala, (fam.) brambura. (Lucrurile erau puse ~.)

Anapoda ≠ cumsecade

ANAPODA A se uita anapoda (peste câmp) = A se uita cruciș: S-a uitat anapoda peste câmp și a luat-o la fugă. A umbla anapoda (d. femei) = A umbla cu vorba din casă-n casă și a nu-și vedea de rostul casei: Ea umblă anapoda toată ziua și numai de bârfe se ține. Treburile merg anapoda = La întâmplare, altfel decât trebuie, orbește sau pe dos: Apoi dă! cum n-or merge trebile anapoda, dacă nime n-a voit să m-asculte? (VASILE ALECSANDRI) În cele mai de pe urmă chemă un cetitor de stele să-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapodași nu poate să dea înainte. (P. ISPIRESCU) − Țăranii nu stau pe roze tocmai pentru că și proprietarii stau prost și pentru că toată agricultura românească merge anapoda! (LIVIU REBREANU)