analitic, ~ă a [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~ici, -ice / E: fr analitique, lat analiticus, ngr ὰναλυτιϰός] 1-2 Care se bazează pe analiză (1, 4). 3-4 Care procedează prin analiză (1, 4). 5 (Îs) Chimie ~ă Ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și combinațiilor lor. 6 (Îs) Spirit ~ Capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg, spre a-l cunoaște Si: analitism (5). 7 (Îas) Persoană care are capacitate analitică (6). 8 (Îs) Limbă -ă Limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. 9 (Îs) Geometrie ~ă Ramură a geometriei care folosește calculul algebric. 10 (Îs) Fizică -ă Ramură a fizicii care folosește calculul infinitezimal.