amuș (groapă) amușă

amuș (groapă)

  • 1. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit.
    surse: DEX '09 DLRLC regional
    • diferențiere Groapă (sau cadă îngropată) în pământ în care se face amușul.
      surse: MDA2
  • 2. Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul.
    surse: MDA2 Banat

etimologie:

2 definiții

amúș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei).

1) amúș n., pl. e (ung. hámyas, putina în care se află argăseala). Ban. Putină de argăsit. Argăseală.

Intrare: amuș (groapă)
amuș (groapă; pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban, DER, DOR, Ortografic, DLRLC, DLRM, DOOM 2, DEX '96, DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amuș amușul
plural amușe amușele
genitiv-dativ singular amuș amușului
plural amușe amușelor
vocativ singular
plural
amuș (groapă; pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX '75
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amuș amușul
plural amușuri amușurile
genitiv-dativ singular amuș amușului
plural amușuri amușurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDA
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amușă amușa
plural amușe amușele
genitiv-dativ singular amușe amușei
plural amușe amușelor
vocativ singular
plural

10 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușuri, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă umplută cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit.

AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas.

amúș (reg.) s. n., pl. amúșe

amúș1 sn [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 85 / V: sf / Pl: ~e / E: ns cf mg hamus, hamvas] (Tăb) 1 (Ban) Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul. 2 Groapă (sau cadă) îngropată în pământ în care se face amușul (1).