10 definiții pentru amuș (groapă) amușă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amuș1 sn [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 85 / V: sf / Pl: ~e / E: ns cf mg hamus, hamvas] (Tăb) 1 (Ban) Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul. 2 Groapă (sau cadă) îngropată în pământ în care se face amușul (1).

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușuri, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec.

AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă umplută cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit.

AMÚȘ, amușe, s. n. Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile la argăsit. – Comp. magh. hamvas.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amúș (reg.) s. n., pl. amúșe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

amúș (-șe), s. n. – Groapă cu apă și var în care tăbăcarii pun pieile pentru argăsit. Mag. hamus [gödör] „[groapă] cu cenușă” (DAR). – Der. amuși, vb. (a curăța părul de pe piei).

1) amúș n., pl. e (ung. hámyas, putina în care se află argăseala). Ban. Putină de argăsit. Argăseală.

Intrare: amuș (groapă)
amuș1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: a-muș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban, DER, DOR, Ortografic, DLRLC, DLRM, DOOM 2, DEX '96, DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amuș
  • amușul
  • amușu‑
plural
  • amușe
  • amușele
genitiv-dativ singular
  • amuș
  • amușului
plural
  • amușe
  • amușelor
vocativ singular
plural
amuș2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: a-muș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DEX '75
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amuș
  • amușul
  • amușu‑
plural
  • amușuri
  • amușurile
genitiv-dativ singular
  • amuș
  • amușului
plural
  • amușuri
  • amușurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDA
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amușă
  • amușa
plural
  • amușe
  • amușele
genitiv-dativ singular
  • amușe
  • amușei
plural
  • amușe
  • amușelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amuș (groapă) amușă

  • 1. regional Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • diferențiere Groapă (sau cadă îngropată) în pământ în care se face amușul (2.).
      surse: MDA2
  • 2. Banat Baie de leșie de var în care se țin pieile (înainte de argăsire) pentru a li se curăța părul.
    surse: MDA2

etimologie: