amplasament sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr emplacement] 1 Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv sau a unei construcții existente, desființate sau proiectate. 2 (Mil) Loc de așezare a unei arme.

AMPLASAMENT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei mașini sau a unei construcții. Amplasament de mitralieră.

AMPLASAMENT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – După fr. emplacement.

AMPLASAMENT s.n. Loc unde este așezată o instalație, o construcție, un dispozitiv etc. [< fr. emplacement].

AMPLASAMENT s. n. 1. loc pe care se așază o construcție, o instalație, un dispozitiv etc. 2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie. (< fr. emplacement)

AMPLASAMENT ~e n. Loc pe care este așezată o construcție, o instalație a unui dispozitiv. /<fr. emplacement

amplasament s. n., pl. amplasamente

amplasament s. n., pl. amplasamente

amplasament s. n., pl. amplasamente

amplasament, pl. amplasamente

AMPLASAMENT s. așezare, loc, poziție, (rar) situare, situație, (înv.) așezământ, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Un ~ potrivit pentru acea clădire.)