14 definiții pentru amorțeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amorțeálă sf [At: ISPIRESCU, L. 106 / V: (reg) -țală / Pl: ~eli / E: amorți + -eală] Stare de insensibilitate totală față de durere, produsă de un accident, de o boală sau cu ajutorul unei substanțe anestezice Si: amorțire cf anestezie.

AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului; amorțire. – Amorți + suf. -eală.

AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului; amorțire. – Amorți + suf. -eală.

AMORȚEALĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului. Căzu într-o amorțeală soră cu moartea. ISPIRESCU, L. 106.

AMORȚEÁLĂ, amorțeli, s. f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a corpului. – Din amorți + suf. -eală.

AMORȚEÁLĂ ~éli f. Insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părți a lui; stare a celui amorțit. [G.- D. amorțelii] /a amorți + suf. ~eală

amorțeală f. starea celui amorțit: înțepenire, oboseală.

amorțeálă f., pl. elĭ. Starea celuĭ amorțit: ursu stă ĭarna în amorțeală, (fig.) un orășel în amorțeală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amorțeálă s. f., g.-d. art. amorțélii; pl. amorțéli

amorțeálă s. f., g.-d, art. amorțélii; pl. amorțéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMORȚEÁLĂ s. toropeală, toropire. (Stare de ~.)

AMORȚEA s. toropeală, toropire. (Stare de ~.)

Amorțeală ≠ dezmorțeală


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

amorțeálă, amorțeli, s.f. – (med.) Inflamare a corzilor vocale, răgușeală. Se tratează cu ouă crude și lapte fierbinte (D. Pop, 1970: 99). – Din amorți + suf. -eală (DEX).

amorțeálă, -eli, s.f. – (med.) Inflamare a corzilor vocale, răgușeală. Se tratează cu ouă crude și lapte fierbinte (D. Pop 1970: 99). – Din amorți (< lat. ammortire) + -eală.

Intrare: amorțeală
amorțeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amorțea
  • amorțeala
plural
  • amorțeli
  • amorțelile
genitiv-dativ singular
  • amorțeli
  • amorțelii
plural
  • amorțeli
  • amorțelilor
vocativ singular
plural

amorțeală

etimologie:

  • Amorți + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09