AMESTECARE, amestecări, s. f. Acțiunea de a (se) amesteca. – V. amesteca.

amestecare¹ sf [At: VARLAAM, C. II, 87 / Pl: ~cări / E: amesteca¹] 1 Unire. 2 Punere la un loc. 3 Combinare a două sau mai multe elemente (lichide, substanțe, lucruri, ființe) diferite sau de același fel. 4 Încetare de a mai fi curat. 5 Introducere a ceva într-un lichid (sau amestec) pentru a face mixtură. 6 Schimbare prin amestec de elemente străine. 7 Schimbare a șirului Si: amestecat¹. 8 Dispariție. 9 (Înv) împreunare sexuală. 10 (Înv) Căsătorire. 11 (Îs) ~ de sânge Incest. 12 Dare de partea cuiva. 13 Confundare. 14 Pierdere a minții. 15 Introducere într-un mediu străin. 16 Vârâre unde nu este chemat sau potrivit. 17 Intervenire în toate. 18 Defăimare. 19 Clevetire. 20 Omogenizare prin agitare. 21 Ingerință.

AMESTECARE sf. 1 Faptul de a (se) amesteca ¶ 2 Participare la ceva ¶ 3 ‡Vorbire de rău despre cineva, intrigă, denunțare.

AMESTECARE, amestecări, s. f. Acțiunea de a (se) amesteca – V. amesteca.

AMESTECARE, amestecări, s. f. Acțiunea de a (s e) amesteca; punere la un loc, unire a două sau mai multe elemente diferite. Dispozitiv pentru amestecarea materialelor.

AMESTECARE, amestecări, s. f. Acțiunea de a (se) amesteca; punere la un loc, unire.

amestecáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a amesteca (o dată).

mestecare² sf vz amestecare

‡AMESTECĂCIUNE sf. Amestecare.

amestecare s. f., g.-d. art. amestecării; pl. amestecări

amestecare s. f., g.-d. art. amestecării; pl. amestecări

amestecare s. f. → mestecare

AMESTECARE s. 1. combinare. (~ mai multor substanțe.) 2. v. mestecare. 3. v. corcire.

AMESTECARE s. 1. combinare. (~ mai multor substanțe.) 2. mestecare, mestecat. (~ mămăligii.) 3. corcire, încrucișare. (~ unor rase de animale.)

MESTECARE² s. f. v. amestecare.