10 definiții pentru amețit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amețit1 sn [At: GOROVEI, C. 394 / V: (reg) amoțit1, amățit1 / Pl: ~uri / E: ameți] 1-4 Amețire (1-4). 5 Îmbătare. 6 Înșelare.

amețit2 [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 311 / V: (reg) amoțit2, ~ă, amățit2, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: ameți] 1-2 a, av (Care este) cuprins de amețeală. 3-4 a, av (Care este) zăpăcit. 5-6 a, av (Fig) (Care este) cu mintea în altă parte. 7-8 a, av (Care este) îmbătat (ușor). 9 a (Îs) Vorbă ~ă Vorbă echivocă.

AMEȚÍT, -Ă, amețiți, -te, adj. 1. Cuprins de amețeală; fig. zăpăcit. 2. Beat. – V. ameți.

AMEȚÍT, -Ă, amețiți, -te, adj. 1. Cuprins de amețeală; fig. zăpăcit. 2. Beat. – V. ameți.

AMEȚÍT, -Ă, amețiți, -te, adj. 1. Cuprins de amețeală. O năprasnă (= năprasnică) întîmplare l-a făcut să cadă amețit la pămînt. DRĂGHICI, R. 74. ◊ Fig. Trei trăsuri cu roțile amețite, gata să sară din încheieturi, se rostogolesc fără încetare din deal în vale și înapoi. BRĂESCU, V. A. 19. 2. Fig. Zăpăcit, năucit; emoționat. N-am mîncat... de ieri, oameni buni, îs amețit de scîrbă. SADOVEANU, N. F. 94. Blînda turturică a sosit, amețită de bucurie, aproape de soțul ei. ODOBESCU, S. III 35. Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun... amețit, răpit. NEGRUZZI, S. I 6. 3. (Uneori determinat prin «de băutură», mai rar «de beție») Cherchelit, beat, turmentat. Tot orașul alergase la poarta curții pre care începuse a o tăia cu securile. Ostașii, amețiți de beție, făceau numai o slabă împotrivire. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Fig. Iar tu, amețite poet, De noua beție cuprins, Vestește eroul... Măreț, neînvins! BENIUC, V. 116.

AMEȚÍT, -Ă, amețiți, -te, adj. 1. Cuprins de amețeală; fig. zăpăcit, năucit. 2. Beat. – V. ameți.

amețit a. 1. turburat; 2. leșinat; 3. beat.

amețít, -ă adj. Cuprins de amețeală.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMEȚÍT adj. 1. v. buimac. 2. zăpăcit, (fig.) beat, îmbătat. (~ de fericire.) 3. v. beat.

AMEȚIT adj. 1. buimac, buimăcit, năuc, năucit, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) 2. zăpăcit, (fig.) beat, îmbătat. (~ de fericire.) 3. băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (~ de vin.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

amețit, -ă, amețiți, -te adj. 1. într-o stare de ușoară ebrietate 2. distrat; zăpăcit

Intrare: amețit
amețit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amețit
  • amețitul
  • amețitu‑
  • ameți
  • amețita
plural
  • amețiți
  • amețiții
  • amețite
  • amețitele
genitiv-dativ singular
  • amețit
  • amețitului
  • amețite
  • amețitei
plural
  • amețiți
  • amețiților
  • amețite
  • amețitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amețit

  • 1. Cuprins de amețeală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • O năprasnă (= năprasnică) întîmplare l-a făcut să cadă amețit la pămînt. DRĂGHICI, R. 74.
      surse: DLRLC
    • figurat Trei trăsuri cu roțile amețite, gata să sară din încheieturi, se rostogolesc fără încetare din deal în vale și înapoi. BRĂESCU, V. A. 19.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • N-am mîncat... de ieri, oameni buni, îs amețit de scîrbă. SADOVEANU, N. F. 94.
        surse: DLRLC
      • Blînda turturică a sosit, amețită de bucurie, aproape de soțul ei. ODOBESCU, S. III 35.
        surse: DLRLC
      • Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun... amețit, răpit. NEGRUZZI, S. I 6.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Tot orașul alergase la poarta curții pre care începuse a o tăia cu securile. Ostașii, amețiți de beție, făceau numai o slabă împotrivire. NEGRUZZI, S. I 153.
      surse: DLRLC
    • figurat Iar tu, amețite poet, De noua beție cuprins, Vestește eroul... Măreț, neînvins! BENIUC, V. 116.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ameți
    surse: DEX '98 DEX '09