22 de definiții pentru ambarcațiune
din care- explicative (17)
- morfologice (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMBARCAȚIUNE, ambarcațiuni, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [Pr.: -ți-u-. – Var.: ambarcație s. f.] – Din fr. embarcation.
ambarcațiune sf vz ambarcație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMBARCAȚIUNE s. f. v. ambarcație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMBARCAȚIUNE s.f. v. ambarcație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMBARCAȚIE s. f. v. ambarcațiune.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ambarcație sf [At: DEX2 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr embarcation] Vas plutitor (de dimensiuni mici).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMBARCAȚIE, ambarcații, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. [Var.: ambarcațiune s. f.] – Din fr. embarcation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ÎMBARCAȚIE s. f. v. ambarcație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBARCAȚIE s. f. v. ambarcație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBARCAȚIUNE s. f. v. ambarcațiune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
AMBARCAȚIE, ambarcații, s. f. 1. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vîsle, cu vele sau cu motor, folosit în serviciul navelor, al porturilor etc. pentru transporturi de persoane, de materiale etc. 2. Marfa încărcată pe o ambarcație (1). – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: îmbarcație s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
IMBARCAȚIE[1] s. f. v. ambarcație.
- Variantă greșită, neconsemnată la intrarea principală ambarcație. Considerăm corectă doar varianta îmbarcație. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMBARCAȚIE, ambarcații, s. f. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vîsle, cu vele sau cu motor. ♦ Marfă încărcată pe un astfel de vas. – Fr. embarcation.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AMBARCAȚIE s.f. Vas plutitor de dimensiuni mici propulsat cu vîsle, vele sau cu motor, folosit în diferite scopuri. [Gen. -iei, var. ambarcațiune, îmbarcațiune s.f. / cf. fr. embarcation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBARCAȚIUNE s.f. v. ambarcație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMBARCAȚIE s. f. vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, vele sau motor. (< fr. embarcation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AMBARCAȚIE ~i f. 1) Vas plutitor de dimensiuni mici, cu motor, cu vele sau cu vâsle. 2) Încărcătură de pe un astfel de vas. [G.-D. ambarcației; Sil. -ți-e] /<fr. embarcation
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*imbarcațiúne f. (d. imbarc). Acțiunea de a te imbarca. Barcă orĭ șalupă de salvare purtată pe un vapor maĭ mare orĭ și liberă: a călători pe o mică îmbarcațiune. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ambarcațiune (desp. -ți-u-) s. f., art. ambarcațiunea, g.-d. art. ambarcațiunii; pl. ambarcațiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!ambarcațiune (-ți-u-) s. f., art. ambarcațiunea, g.-d. art. ambarcațiunii; pl. ambarcațiuni, art. ambarcațiunile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ambarcație s. f. (sil. -ți-e), art. ambarcația (sil. -ți-a), g.-d. art. ambarcației; pl. ambarcații, art. ambarcațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ambarcație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
AMBARCAȚIE. Subst. Ambarcație; vapor, vaporaș (dim.), șalupă, barcă, bărcuță (dim.). Barcă cu motor, șalupă-remorcher, vas-pilot, pilotină, cuter, barcaz, șalutier, caic; hidroglisor. Vas de pescuit, pescador, balenieră, drifter, trauler, seiner, salutier, șaland, tartană. Barcă cu vîsle, barcă, bărcuță (dim.), luntre, luntricică (dim.), luntriță (pop.), luntrișoară (dim.), lotcă, ciobacă, (reg.), orniță, plavcă (reg.), năpîrcă (reg.), șaică (înv. și reg.), cin (înv. și reg.), dubas, dubă, boloza (înv. și reg.); gondolă, gondoletă (rar), pirogă, catamaran. Ambarcație sportivă, iolă, velă, rondă, gig, schif, caiac, canoe; barcă de cauciuc, berton. Navă, vas, corabie, corăbioară (dim.). Navă (vas) cu pînze, velier (rar), velă, vetrelă (înv.), naie (rar), arcă (rar). Galeră; triremă (ant.); cvadriremă (ant.), penteră; caravelă; cliper; galion; goeletă; liburnă; fregată; corvetă (ieșit din uz); brigantină, bric; selandră; șampană (orient), caic, caicel (dim.); felucă; ghimie (înv.). Navă cu aburi, vapor, vaporaș (dim.), piroscaf (înv.); motonavă; vas de pasageri; pachebot; hidrobuz; iaht; transoceanic, transatlantic. Vas de transport; cargobot, cargou; cabotier; cablier; tramp, penișă; vas petrolier, tanc petrolier, petrolier; mineralier; șlep; gabară; mahonă, propel, ponton, pletină, ceam. Spărgător de gheață. Trauler; navă frigorifică. Remorcher, tuior, șalander. Navă (vas) de război, navă militară, navă de linie, bastiment, vasel (înv.); crucișător; cuirasat; portavion; torpilor; contratorpilor (ieșit din uz), distrugător; puitor de mine; vedetă; monitor, canonieră; dromon, dragor. Submersibil; submarin; batiscaf, mezoscaf. Flotă; flotilă. Flotă comercială. Flotă militară, flotă de război. Flotă marină. Flotă fluvială. Marinar, matelot, pilot. Echipaj. Pupă, proră, bord; carenă; ancoră; cabină. Port, chei, debarcader. Îmbarcare; debarcare; transbordare. Croazieră. Acostare, cheiaj. Naufragiu. Adj. Naval, nautic, de navigație. Vb. A pluti, a merge pe apă, a aluneca, a luntri (rar), a vîsli, a trage la rame. A naviga, a merge (a pluti, a călători) pe apă; a aluneca pe apă, a glisa. A pleca în larg, a ieși în larg; a ridica ancora, a ridica pînzele. A ancora, a arunca ancora; a intra în port; a acosta. A îmbarca; a debarca; a transborda. A face o croazieră. A naufragia. V. armată, călătorie, mișcare, sport.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) Variantă probabil incorectă. | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ambarcațiune, ambarcațiunisubstantiv feminin
- 1. Vas plutitor de dimensiuni mici, cu vâsle, cu vele sau cu motor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- embarcation DEX '09 DEX '98 DN