21 de definiții pentru alunar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALUNAR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar.

ALUNAR, alunari, s. m. I. Vânzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pârș. – Alună + suf. -ar.

alunar sm [At: HEM 946 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i / E: alună + -ar] 1 Vânzător de alune Cf alunăreasă. 2 (Orn) Pasăre de culoare pestriță, de mărimea unei ciori, care se hrănește cu alune Si: gaiță de munte (Nucifraga caryocatactes). 3 (Zlg; reg) Mic șoarece de pădure de culoare roșiatică Si: vișinar, pricolici, pâlș (Myoxus avellanarius). 4 Alun (1). 5 Aluniș.

ALUNAR l. sm. 1 Vînzător de alune, în spec. de alune prăjite: simigiii... făceau contract cu ~ii și cu vînzătorii de șerbet din Fanar (FIL.) 2 🐒 = Ș 3 Bucov. Trans. 🐦 = GĂINUȘĂ-DE-MUNTE 4 🐦 = GAIȚĂ-DE-MUNTE. II. adj. 🐦 GĂINUȘĂ-ALUNA = GĂINUȘĂ-DE-MUNTE.

ALUNAR, alunari, s. m. I. Vînzător de alune. Era... spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor, alunarilor. CARAGIALE, O. II 75. II. 1. Pasăre de munte, obișnuită în Carpați, de mărimea unei gaițe, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de brad și cu insecte (Nucifraga caryocatactes); gaiță-de-munte, nucar. Trece o gaiță, trece un alunar. Din zbor mă ceartă cu cîrcîiri. SADOVEANU, V. F. 89. 2. Nume purtat de două specii de șoareci de pădure, care se hrănesc cu alune (Muscardinus avellanarius și Glys).

ALUNAR, alunari, s. m. I. Vînzător de alune. II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pîrș. – Din alun + suf. -ar.

ALUNAR ~i m. 1) Pasăre sedentară de munte, cu cioc puțin încovoiat spre vârf, cu coadă lungă și cu pene negre, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de conifere și insecte; gaiță-de-munte. 2) Specie de șoareci de pădure care se hrănesc cu alune. /aluna + suf. ~ar

alunar m. 1. precupeț care vinde alune; 2. Mold. și Tr. pasăre din ordinul găinilor, trăește prin alunișuri (Tetrao bonasia); 3. mic șoarece de pădure de coloare roșiatică (Myoxus avellanarius).

alunár m. (d. alună). Vînzător de alune prăjite. Gaiță de munte. Pilș.

1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).

pîlș m. (vsl. bg. plŭhŭ, id., rudă cu belhiță și germ. bilch, id.). Un fel de șoarice roșiatic care trăĭește pin tufișurĭ (myoxus avellanarius). – Și pîș și alunar. V. șomîc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gaiță (desp. ga-i-) s. f., g.-d. art. gaiței; pl. gaițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALUNAR s. v. găinușă, ieruncă, pârș.

ALUNAR s. (ORNIT.; Nucifraga caryocatactes) gaiță-de-munte, (Mold. și Bucov.) nucar.

alunar s. v. GĂINUȘĂ. IERUNCĂ. PÎRȘ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alunar, alunari, s.m. (reg.) Veveriță (Sciurus vulgaris); mâță de pădure. – Din alună + suf. -ar (MDA).

alunar, alunari, s.m. – (reg.; zool.) Veveriță (Sciurus vulgaris); mâță de pădure (ALR). – Din alună (< lat. *abellona) + suf. -ar (MDA).

Intrare: alunar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alunar
  • alunarul
  • alunaru‑
plural
  • alunari
  • alunarii
genitiv-dativ singular
  • alunar
  • alunarului
plural
  • alunari
  • alunarilor
vocativ singular
  • alunarule
  • alunare
plural
  • alunarilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alunariu
  • alunariul
plural
  • alunarii
  • alunariii
genitiv-dativ singular
  • alunariu
  • alunariului
plural
  • alunarii
  • alunariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alunar, alunarisubstantiv masculin

  • 1. Vânzător de alune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era... spaima birjarilor, lăutarilor, flașnetarilor, alunarilor. CARAGIALE, O. II 75. DLRLC
  • 2. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hrănește cu alune, ghindă, semințe și insecte; gaiță de munte, nucar (Nucifraga caryocatactes). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trece o gaiță, trece un alunar. Din zbor mă ceartă cu cîrcîiri. SADOVEANU, V. F. 89. DLRLC
  • 3. zoologie Nume purtat de două specii de șoareci de pădure, care se hrănesc cu alune (Muscardinus avellanarius și Glys). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pârș
etimologie:
  • Alună + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.