16 definiții pentru albăstrea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albăstrea sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ele, ~eli / E: albastru + -ea] (Bot) Planta compozită Centaurea cyanus Si: (reg) albăstriță (1).

ALBĂSTREÁ, albăstrele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albastre (Centaurea cyanus); albăstriță, vinețea. Ei nu vor mai găsi nimic printre macii și albăstrelele cîmpului. SAHIA, N. 22.

ALBĂSTREÁ, albăstrele, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre (Centaurea cyanus). – Din albastră + suf. -ea.

albăstrea (albăstriță) f. plantă cu flori albastre ca cerul (Centaurea cyanus).

albăstreá f., pl. ele. Albăstriță.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus). - Albastru + suf. -el.

ALBĂSTRÉL, -EÁ, -ÍCĂ, albăstrei, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui albastru. 2. S. f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriță (Centaurea cyanus).Albastru + suf. -el.

albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa vara). – Și albăstrea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albăstrea s. f., art. albăstreaua, g.-d. art. albăstrelei; pl. albăstrele

albăstrea s. f., art. albăstreaua, g.-d. art. albăstrelei; pl. albăstrele, art. albăstrelele

albăstreá s. f., art. albăstreáua, g.-d. art. albăstrélei; pl. albăstréle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBĂSTREÁ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

ALBĂSTREA s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

ALBĂSTRI s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grîului, floarea-paiului.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CENTAUREA L., ALBĂSTRELE, VINEȚELE, fam. Comvositae. Gen originar din nordul Africii, Asia, America și Europa, peste 350 specii, majoritatea vivace și numai cîteva anuale, plante erbacee cu tulpini ramificate (cca 0,15-1 m înălțime). înflorește vara. Calatidii multiflore (albastre, roșii, albe, liliachii, violete, purpurii, mov, carmin, roz, unele cu miros plăcut) în vîrful tulpinilor, solitare. Frunze liniar-lanceolate.

Intrare: albăstrea
albăstrea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstrea
  • albăstreaua
plural
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
albăstrică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstri
  • albăstrica
plural
  • albăstrele
  • albăstrelele
genitiv-dativ singular
  • albăstrele
  • albăstrelei
plural
  • albăstrele
  • albăstrelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albăstrea, albăstrelesubstantiv feminin

etimologie:
  • Albastru + sufix -ea. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.