16 definiții pentru aer (bis.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aer2 sn [At: DOSOFTEI, ap. HEM 416 / Pl: ~e / E: ngr ἀμρ] (Bis) 1 Cel mai mare dintre cele trei văluri cu care se acoperă discul și potirul Si: procovăț, poalele de la icoane. 2 Văl care simbolizează piatra de pe mormântul lui Isus Si: epitaf.

ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Din ngr. aër.

ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Din ngr. aēr.

ÁER2, aere, s. n. (Bis.) Epitaf (2).

ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Acoperământ de stofă sau de pânză cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Ngr. aer.

ÁER2 ~e n. bis. Bucată de pânză pe care este țesută imaginea lui Iisus Hristos mort; epitaf. /<gr. aer, sl. airu

aèr n. vălul cel mare care (precum aerul pământul) acopere sfintele daruri; și aerul l’oiu pune pe al Slatinei altar AL. [Gr. bizantin AÈR, vorbă identică cu cea precedentă, luată la figurat].

2) aer (saŭ și áĭer) n., pl. e (mgr. și vsl. air, după aer 1. Vălu cu care se acopere potiru, procovăț (Rar). Față de masă brodată pe care e pictat Hristos răstignit și care se expune în biserică la ortodocși în Vinerea Pașteluĭ (El reprezentă peatra care acoperea mormîntu luĭ Hristos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

áer2 (obiect de cult) s. n., pl. áere

áer s. n. (sil. a-er), (atitudine, obiecte de cult) pl. áere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁER s. (BIS.) epitaf, (pop.) pocrovăț. (Cu aerul se acoperă vasele liturgice.)

AER s. (BIS.) epitaf, (pop.) pocrovăț. (Cu ~ se acoperă vasele liturgice.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áer (áere), s. n. – Văl cu care se acoperă vasele liturgice. Ngr. ἀήρ. Fonetismul indică o contaminare cu aer, pe care îl precedă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

áer, aere s. n. 1. Amestec de gaze care constituie atmosfera terestră. 2. Sfântul aer = bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă cinstitele daruri și care simbolizează firmanentul pe care s-a ivit steaua magilor sau piatra de deasupra mormântului lui Hristos; acoperământul mare, provcovăț. – Din lat. aer, aeris.

Intrare: aer (bis.)
aer1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aer
  • aerul
  • aeru‑
plural
  • aere
  • aerele
genitiv-dativ singular
  • aer
  • aerului
plural
  • aere
  • aerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aer (bis.) (termen) bisericesc

  • 1. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Hristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX
  • 2. Epitaf.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: epitaf pocrovăț

etimologie: