ADUS, -Ă, aduși,-se, adj. Îndoit, aplecat, încovoiat. Șuier aține... potica arnăuților cu fes roșu și cu iatagan adus. DELAVRANCEA, S. 165. Nasul îi era adus, ca de vultur. ISPIRESCU, M. V. 28. ◊ Expr. Adus de spate = gîrbovit. La o masă lungă... un tînăr... lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. Adus din meșteșug = întocmit cu dibăcie. Baia era pardosită cu tot felul de marmură... și adusă din meșteșug așa încît închipuia fel de fel de flori. ISPIRESCU, L. 38. Adus din condei = exprimat cu abilitate.