16 definiții pentru adnotație adnotațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adnotație sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~ii[1] / E: lat adnotatio] Adnotare. corectată

  1. ~ii~ii Ladislau Strifler

ADNOTÁȚIE, adnotații, s. f. (Rar) Adnotare. – Din lat. adnotatio, annotatio.

ADNOTÁȚIE, adnotații, s. f. Adnotare. – Din lat. adnotatio, annotatio.

ADNOTÁȚIE, adnotații, s. f. Adnotare. – Pronunțat: -ți-e.

ADNOTÁȚIE, adnotații, s. f. Adnotare. – Lat. lit. adnotatio, -onis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adnotáție (rar) (-ți-e) s. f., art. adnotáția (-ți-a), g.-d. art. adnotáției; pl. adnotáții, art. adnotáțiile (-ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADNOTÁȚIE s. adnotare, notă, notiță. (~ii la un text.)

ADNOTÁȚIE s.f. Adnotare. [Gen. -iei, var. adnotațiune s.f. / cf. lat. adnotatio, fr. adnotation].

ADNOTÁȚIE s. f. adnotare. (< lat. adnotatio)

adnotațiúne sf vz adnotație

ADNOTAȚIÚNE s.f. v. adnotație.

*adnotațiúne f. (lat. adnotátio, -ónis). Acțiunea de a adnota un text. Notă explicativă. – Și -áție și -áre. Rar anot-.

adnotáție s. f. → notație

ADNOTAȚIE s. adnotare, notă, notiță. (~ii la un text.)

Intrare: adnotație
adnotație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adnotație
  • adnotația
plural
  • adnotații
  • adnotațiile
genitiv-dativ singular
  • adnotații
  • adnotației
plural
  • adnotații
  • adnotațiilor
vocativ singular
plural
adnotațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adnotațiune
  • adnotațiunea
plural
  • adnotațiuni
  • adnotațiunile
genitiv-dativ singular
  • adnotațiuni
  • adnotațiunii
plural
  • adnotațiuni
  • adnotațiunilor
vocativ singular
plural

adnotație adnotațiune

etimologie: