NOTIȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă. ♦ Informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecție etc.; note. – Din fr. notice.

notiță sf [At: HELIADE, O. II, 121 / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: fr notice] 1 (Înv) Notă (1). 2 (Rar; îe) A lua ~ (de ceva) A înregistra. 3 (Rar; îae) A reține. 4-7 (Lpl) Notă (6-9).

NOTIȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă. ♦ Informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecție etc.; note. – Din fr. notice.^[1]

NOTIȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă (1); notă, însemnare. Mai pune și despre mine cîte-o notiță din cînd în cînd! REBREANU, R. I 180. Romînia Literară, la deschiderea ei, au început cu o notiță tristă despre o pierdere mare ce au făcut neamul romînesc cu Neculai Bălcescu. RUSSO, S. 151. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative, după un curs, o lecție etc., făcute în timpul audierii cursului sau lecției; note.

NOTIȚĂ s.f. Însemnare scurtă. ♦ (La pl.) Scurte însemnări făcute la un curs, la o lecție, la o conferință. [Cf. fr. notice].^[1]

NOTIȚĂ s. f. însemnare scurtă. ◊ (pl.) scurte însemnări după un curs, o lecție etc. (< fr. notice)

NOTIȚĂ ~e f. la pl. (diminutiv de la notă) Însemnări rezumative făcute în timpul audierii unor lecții sau lecturii unor cărți; conspect. /<fr. notice^[1]

notiță f. 1. descriere scurtă; 2. extras raționat.

* notíță f., pl. e (fr. notice, it. notizia, d. lat. notitia). Scriere pe scurt despre ceva: notițe istorice, biografice.

notiță s. f., g.-d. art. notiței; pl. notițe

notiță s. f., g.-d. art. notiței; pl. notițe

notiță s. f., g.-d. art. notiței; pl. notițe^[1]

NOTIȚĂ s. 1. însemnărică. (Am primit ~ de la tine.) 2. (la pl.) note (pl.). (~ luate la curs.) 3. v. adnotație.^[1]

NOTIȚĂ s. 1. însemnărică. (Am primit ~ de la tine.) 2. adnotare, adnotație, notă. (~e la un text.)