6 definiții pentru acompaniere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acompaniere sf [At: SBIERA, F. S. 326 / P: ~ni-e~ / Pl: ~ri / E: acompania] Executare a părții de acompaniament a unei piese muzicale.

ACOMPANIÉRE s.f. Acțiunea de a acompania. [Pron. -ni-e-. / < acompania].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acompaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. acompaniérii; pl. acompaniéri

acompaniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. acompaniérii; pl. acompaniéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACOMPANIÉRE s. v. însoțire.

ACOMPANIERE s. conducere, însoțire, întovărășire, petrecere. (~ cuiva pînă la poartă.)

Intrare: acompaniere
acompaniere substantiv feminin
  • silabație: -ni-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acompaniere
  • acompanierea
plural
  • acompanieri
  • acompanierile
genitiv-dativ singular
  • acompanieri
  • acompanierii
plural
  • acompanieri
  • acompanierilor
vocativ singular
plural

acompaniere

etimologie:

  • acompania
    surse: DN