18 definiții pentru acetilenă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACETILE s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudura oxiacetilenică. – Din fr. acétylène.

acetile sf [At: DA / E: fr acetylène] Gaz incolor rezultat din acțiunea apei asupra carbidului, utilizat în industria chimică, la iluminat, sudură etc.

ACETILE s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudură oxiacetilenică. – Din fr. acétylène.

ACETILE s. f. Hidrocarbură gazoasă, inodoră în stare pură, cu miros urît cînd e impură, explozibilă; arde cu flacără foarte luminoasă și se întrebuințează la luminat, la lipitul sau la tăiatul metalelor, precum și ca materie primă în industria chimică organică.

ACETILE s. f. Gaz incolor, cu miros specific, otrăvitor în cantități mai mari, avînd numeroase folosiri în industrie. – Fr. acétylène.

ACETILE s.f. Gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă, folosindu-se la iluminat, la sudură etc. [< fr. acétylène].

ACETILE s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă. (< fr. acétylène)

ACETILE f. Gaz incolor, folosit în industria chimică, la iluminat și la sudură. Lampă cu ~. [G.-D. acetilenei] /<fr. acétylene

acetilenă f. gaz de luminat, cu o flacără albicioasă (descoperit de Davy în 1836). Prima lampă de acetilenă fu pusă în comerț la Paris în 1895.

*acetilénă f. pl. e (d. lat. acetum, oțet, și vgr. ýle, substanță; fr. acétylene). Chim. Un gaz idrocarbonat care se obține tratînd carbura de calciŭ cu apă (C2H2). Acetilena dă o flacără albă foarte strălucitoare, dar întrebuințarea ei cere marĭ precauțiunĭ. Poate produce înădușire, iar pin amestecu cu aeru saŭ în contact cu flacăra face exploziune. A fost descoperită de Davy la 1836.

*ACETILEN sbst., *ACETILE sf. 🔬 Un gaz de iluminat cu miros de usturoiu, care se obține tratînd carbura de calciu prin apă: lampă cu ~ (🖼 15) [fr.].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acetile s. f., g.-d. art. acetilenei

acetile s. f., g.-d. art. acetilenei

acetile s. f., g.-d. art. acetilenei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACETILE s. (CHIM.) alchină, hidrocarbură acetilenică.

Intrare: acetilenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acetile
  • acetilena
plural
genitiv-dativ singular
  • acetilene
  • acetilenei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acetilesubstantiv feminin

  • 1. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudura oxiacetilenică. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
    sinonime: alchină
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.