17 definiții pentru abundență abundanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

abundență sf [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / V: (înv) ~danță / E: fr abondance, lat abundantia] Belșug.

ABUNDÉNȚĂ s. f. Cantitate mare, belșug, bogăție, prisos. ◊ Loc. adv. Din abundență = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.

ABUNDÉNȚĂ s. f. Cantitate mare, belșug, bogăție, prisos. ◊ Loc. adv. Din abundență = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.

ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție, îndestulare. Comunismul presupune o productivitate a muncii atît de înaltă, încît să se asigure o abundență deplină de obiecte de consum, pe baza căreia societatea să. capete posibilitatea să repartizeze aceste obiecte potrivit cu nevoile membrilor săi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 131. Cornul (sau corn al) abundenței = corn plin cu flori și fructe, simbol al belșugului. ◊ Loc. adv. Din abundență = din belșug, din plin. Țara noastră posedă din abundență zăcăminte petrolifere.

ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ◊ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

abundénță s. f., g.-d. art. abundénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABUNDÉNȚĂ s. v. belșug.

Abundență ≠ mizerie, sărăcie

ABUNDÉNȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].

abundénță s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)

ABUNDÉNȚĂ f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesitățile obișnuite; belșug; îndestulare; bogăție. Din ~. [G.-D. abundenței] /<lat. abundentia, fr. abondance

abundanță sf vz abundență

ABUNDÁNȚĂ s.f. v. abundență.

abundanță f. belșug, îndestulare: a trăi în abundanță. [Forma abundență e eronată].

*abundánță f., pl. e (lat. abundantia). Mare cantitate, belșug: a trăi în abundanță. Fig. Bogăție de elocuțiune: a vorbi cu abundanță. – Fals abondență.

abundénță s. f., g.-d. art. abundénței

ABUNDENȚĂ s. belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, saturare, spor. (~ de bunuri.)

Intrare: abundență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abundență
  • abundența
plural
genitiv-dativ singular
  • abundențe
  • abundenței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abundanță
  • abundanța
plural
genitiv-dativ singular
  • abundanțe
  • abundanței
plural
vocativ singular
plural

abundență abundanță

  • 1. Cantitate mare.
    exemple
    • Comunismul presupune o productivitate a muncii atît de înaltă, încît să se asigure o abundență deplină de obiecte de consum, pe baza căreia societatea să capete posibilitatea să repartizeze aceste obiecte potrivit cu nevoile membrilor săi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 131.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cornul (sau corn al) abundenței = corn plin cu flori și fructe, simbol al belșugului.
      surse: DLRLC MDN '00
    • 1.2. locuțiune adverbială Din abundență = în cantitate mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mult un exemplu
      exemple
      • Țara noastră posedă din abundență zăcăminte petrolifere.
        surse: DLRLC

etimologie: