15 definiții pentru abație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABAȚIE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

ABAȚIE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

abație sf [At: ȘINCAI, HR. II, 43 / Pl: ~ii / E: it abbazia] 1 Mănăstire catolică ale cărei venituri constituiau un beneficiu pentru starețul ei. 2 Clădirea unei abații (1). 3 Credincioșii dintr-o abație (1). corectat(ă)

abațíe s.f. (bis.) 1 Instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă. ♦ Mănăstire catolică unde se află această instituție. Abația din Monecassino. 2 Titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <it. ab(b)azia.

*ABAȚIE sf. Mănăstire (în Franța, Italia) ale cărei venituri constituiau un beneficiu pentru starețul ei [it.].

ABAȚIE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1)[1] și care depinde de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia.

  1. Abatesă are un singur sens, deci mențiunea (1) e inutilă. — gall

ABAȚIE, abații, s. f. Mănăstire catolică al. cărei venituri aparțin starețului ei.

ABAȚIE, abații, s. f. Mînăstire catolică (împreună cu averea, domeniile ei) condusă de un abate. – It. abbazia.

ABAȚIE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia].

abație s. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia)

ABAȚIE ~i f. Mănăstire catolică condusă de un abate. [G.-D. abației] /<it. ab[b]azia

abație f. mănăstire mare catolică: abația din Westminster.

*abațíe f. (it. abbazía și badía, d. lat. abbátia, pop. abbatía). Mînăstire (condusă de un abate saŭ de o abatesă). V. stăreție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abație (mănăstire) s. f., art. abația, g.-d. art. abației; pl. abații, art. abațiile (desp. -ți-i-)

abație s. f., art. abația, g.-d. art. abației; pl. abații, art. abațiile

abație s. f., art. abația, g.-d. art. abației; pl. abații, art. abațiile

Intrare: abație
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abație
  • abația
plural
  • abații
  • abațiile
genitiv-dativ singular
  • abații
  • abației
plural
  • abații
  • abațiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abație, abațiisubstantiv feminin

  • 1. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM DN
  • 2. Clădirea unei abații. MDA2
  • 3. Credincioșii dintr-o abație. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.