12 definiții pentru stăreție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂREȚIE, stăreții, s. f. 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. – Stareț + suf. -ie.

STĂREȚIE, stăreții, s. f. 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. – Stareț + suf. -ie.

stăreție sf [At: DDRF / V: ~riție / Pl: ~ii / E: stareț + -ie] 1 Funcție de stareț (2). 2 Timpul cât un stareț (1) exercită această funcție. 3 Clădire sau parte dintr-o clădire în care se află locuința sau cancelaria starețului (1).

STĂREȚIE, stăreții, s. f. 1. Funcția, demnitatea de stareț; timpul cît se exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului unei mănăstiri. O singură dată prin fața celor două fete trecu... un țăran trimis cu cine știe ce treabă la stăreție. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 236, 2/5. Sui treptele la stăreție, și mai așteptă o vreme într-o odaie înaltă, cu canapele, mese și alese podoabe. SADOVEANU, B. 71. După ce se gătiră și cei doi, plecară cu toții spre stăreție. STĂNOIU, C. I. 93.

STĂREȚIE ~i f. 1) Funcție de stareț (sau stareță). 2) Durată de timp în care un stareț își exercită funcția; egumenie. 3) Sediu al starețului sau al stareței unei mănăstiri; egumenie. [G.-D. stăreției] /stareț + suf. ~ei

stăreție f. egumenie: ne ducea la stăreție să dăm examen CR.

stărețíe și -ițíe f. Calitatea de stareț. Casa starețuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăreție s. f., art. stăreția, g.-d. art. stăreției; pl. stăreții, art. stărețiile (desp. -ți-i-)

stăreție s. f., art. stăreția, g.-d. art. stăreției; pl. stăreții, art. stărețiile

stăreție s. f., art. stăreția, g.-d. art. stăreției; pl. stăreții, art. stărețiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂREȚIE s. (BIS.) egumenie. (În timpul ~ lui.)

STĂREȚIE s. (BIS.) egumenie. (În timpul ~ lui.)

Intrare: stăreție
stăreție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăreție
  • stăreția
plural
  • stăreții
  • stărețiile
genitiv-dativ singular
  • stăreții
  • stăreției
plural
  • stăreții
  • stărețiilor
vocativ singular
plural
stăriție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăreție, stărețiisubstantiv feminin

  • 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: egumenie
  • 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O singură dată prin fața celor două fete trecu... un țăran trimis cu cine știe ce treabă la stăreție. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 236, 2/5. DLRLC
    • format_quote Sui treptele la stăreție, și mai așteptă o vreme într-o odaie înaltă, cu canapele, mese și alese podoabe. SADOVEANU, B. 71. DLRLC
    • format_quote După ce se gătiră și cei doi, plecară cu toții spre stăreție. STĂNOIU, C. I. 93. DLRLC
etimologie:
  • Stareț + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.