18 definiții pentru abate (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABATE1, abați, s. m. 1. Titlu dat superiorului unei abații; persoană care are acest titlu. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate.

abate1 sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 10 / Pl: ~ați / E: it abbate, lat abbas, -atis] 1 Stareț al unei abații. 2 Titlu onorific dat unor clerici catolici.

abate1 s.m. (bis.) 1 Titlu dat superiorului unei abații. ♦ Persoană care are acest titlu. ♦ Spec. Superiorul unor ordine monahale catolice, precum benedictinii. 2 (mai ales în sec. 18) Titlu onorific acordat unor preoți catolici, unor seminariști și chiar unor laici autorizați să poarte haina preoțească. ♦ Persoană care poartă acest titlu. • pl. -ți. / <it. ab(b)ate; cf. lat. abbās, -ātis, ngr. αββάς; cuv, arameic.

*ABATE1 sm. 1 Superiorul unei abații, stareț, egumen (în Franța, Italia) (🖼 5) 2 Om al bisericii (în genere); preot [it.].

ABATE1, abați, s. m. 1. Titlu dat superiorului unei abații. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate.

ABATE1 s. m. Titlu dat preoților catolici sau (mai ales) starețului unei mănăstiri de călugări catolici.

ABATE1 s. m. Titlu dat superiorului unei abații sau (în mod excepțional) unor preoți catolici – Lat. lit. abbas, -atis.

ABATE s.m. 1. Stareț, superior al unei mănăstiri catolice de călugări. 2. Titlu onorific care se dă unor clerici catolici. [< it. abbate, cf. lat. abbas].

abate1 s. m. 1. superior al unei abații. 2. preot, cleric la catolici. (< it. abbate)

abate1, abați, s.m. Titlu dat unor preoți catolici.

ABATE ~ți m. 1) Stareț al unei abații. 2) Preot catolic. /<it. abbate

*abáte m., pl. țĭ (it. abáte și abbate, lat. ábbas, abbátis, vgr. abbás, d. sirianu abba, tată). La catolici, egumen, stareț. Titlu preuțesc.

*ABĂTUT2 adj. 1 p. ABATE3 2 Slăbit, istovit, doborît de o boală, de o suferință, vlăguit: ~ă de mîhnire și cu nădejdea în inimă, ajunse la o căsuță (ISP.) [fr. abattu].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

abate (abați), s. m.1. Titlu dat superiorului unei abații. – 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. < It. abate.Der. abațial, adj. (referitor la o abație), din it. abbaziale; abație, s. f. (mănăstire condusă de un abate), din it. abbazia; abatisă (călugăriță care conduce o abație), din lat. abbatissa (sec. XIX).

Intrare: abate (s.m.)
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abate
  • abatele
plural
  • abați
  • abații
genitiv-dativ singular
  • abate
  • abatelui
plural
  • abați
  • abaților
vocativ singular
  • abate
plural
  • abaților
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abate, abațisubstantiv masculin

  • 1. Titlu dat superiorului unei abații; persoană care are acest titlu. DEX '09 MDA2 DLRM DN
  • 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici (sau, mai ales, starețului unei mănăstiri de călugări catolici); persoană care poartă acest titlu. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.