15 definiții pentru ațâțare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța.V. ațâța.

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța.V. ațâța.

ațâțare sf [At: BIBLIA (1688), 2841 / V: ațiț~ / Pl: ări / E: ațâța] 1 Reaprindere a focului care e aproape stins Si: (rar) ațâțat1 (1) 2 Întețire a focului Si: (rar) ațâțat1. 3 Aprindere a focului Si: (rar) ațâțat1 (3). 4 (Fig) Întărâtare. 5-9 (Fig) Asmuțire (1-5). 10 (Fig) Excitare. 11 (Fig) Întețire (a unui rău). 12 (D. animale; îrg) Înmulțire.

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța. [Var.: ațițare s. f.]

AȚÎȚÁRE, ațîțări, s. f. Acțiunea de a ațîța. 1. Stîrnire, întețire a focului (prin suflare sau scormonire). ◊ 2. Fig. Provocare, instigare, stîrnire, întărîtare (spre manifestări sau acțiuni rele, primejdioase). Ațîțare criminală la război. – Variantă: ațițáre (CONTEMPORANUL, IV 83, NEGRUZZI, S. I 75) s. f.

AȚIȚÁRE s. f. v. ațâțare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ațâțare s. f., g.-d. art. ațâțării; pl. ațâțări

ațâțare s. f., g.-d. art. ațâțării; pl. ațâțări

ațâțáre s. f., g.-d. art. ațâțării; pl. ațâțări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AȚÂȚÁRE s. v. activare, excitare, excitație, stimulare.

AȚÂȚÁRE s. 1. întețire, înviorare. (~ focului.) 2. v. aprindere. 3. v. instigare. 4. v. asmuțire.

AȚÎȚARE s. 1. întețire, înviorare. (~ focului.) 2. aprindere, facere. (~ focului.) 3. incitare, instigare, instigație, întărîtare, provocare, stîrnire, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărîre. (~ maselor.) 4. asmuțire, întărîtare, provocare, stîrnire, (pop.) zădărîre. (~ cîinilor.)

ațîțare s. v. ACTIVARE. EXCITARE. EXCITAȚIE. STIMULARE.

Intrare: ațâțare
ațâțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațâțare
  • ațâțarea
plural
  • ațâțări
  • ațâțările
genitiv-dativ singular
  • ațâțări
  • ațâțării
plural
  • ațâțări
  • ațâțărilor
vocativ singular
plural
ațițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațițare
  • ațițarea
plural
  • ațițări
  • ațițările
genitiv-dativ singular
  • ațițări
  • ațițării
plural
  • ațițări
  • ațițărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ațâțare, ațâțărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ațâța DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.