așternere sf [At: CANTEMIR, HR., ap. HEM 2025 / Pl: ~ri / E: așterne] 1 Împrăștiere pe jos, pe o suprafață Si: (îvr) așternătură (1), așternut¹ (1). 2 Împrăștiere în calea cuiva Si: (îvr) așternătură (2), așternut¹ (2). 3 Pregătire a unui drum în vederea trecerii cuiva Si: (îvr) așternătură (3), așternut¹ (3). 4-5 Compunere. 6 Pictare. 7 Expunere. 8 întindere pe pământ Si: (îvr) așternătură (4), așternut¹ (4). 9 Răsturnare. 10 Umilire. 11 Alergare. 12 Apucare stăruitoare de o treabă Si: (îvr) așternătură (5), așternut¹ (5). 13 Trântire a cuiva la pământ Si: (îvr) așternătură (6), așternut¹ (6). 14 Ucidere. 15 Trântire pe jos a cuiva spre a-l bate Si: (îvr) așternătură (7), așternut¹ (7). 16 Pregătire a unui culcuș pe jos și: (îvr) așternătură (8), așternut¹ (8). 17 Pregătire a patului Si: (îvr) așternătură (9), așternut¹ (9). 18 Pregătire a grajdului Si: (îvr) așternătură (10), așternut¹ (10). 19 Aranjare a mesei Si: (îvr) așternătură (11), așternut¹ (11). 20 Pietruire a unui drum Si: (îvr) așternătură (12), așternut¹ (12). 21 (Înv; îe) ~a socotelilor Bilanț.

AȘTERNERE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) așterne.

așternere f. lucrarea de a întinde, de a desfășura; așternerea socotelilor, bilanț.

aștérnere f. Acțiunea de a așterne. Expunere, bilanț: așternerea socotelilor.

așternere (rar) s. f., g.-d. art. așternerii

așternere (rar) s. f., g.-d. art. așternerii

așternere s. f., g.-d. art. așternerii; pl. așterneri

AȘTERNERE s. așezare, întindere, punere. (~ feței de masă.)

AȘTERNERE s. așezare, întindere, punere. (~ feței de masă.)