13 definiții pentru țuguiat țuguit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚUGUIÁT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – V. țuguia.

țuguiat, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 144/11 / V: ~glu~, țuclu~, ~it / Pl: ~ați, ~e / E: țuguia] 1 Ascuțit spre vârf Si: (reg) cucuiat (3), țuțuiat (1), țuțurat1 (1). 2 Prelungit în formă de țugui1 (6) Si: (reg) cucuiat (2), țuțuiat (2), țuțurat1 (2). 3 (Reg; d. păsări) Care are țugui1 (11) Si: moțat, (reg) cucuiat (4), pupuiat2. 4 (D. buze) Strâns, rotunjit și întins înainte.

ȚUGUIÁT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. [Pr.: -gu-iat] – V. țuguia.

ȚUGUIÁT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. Cuibărite între stînci, casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. (Cu pronunțare regională) «Cetățuia», un schituleț înfipt în vîrful unui deal înalt și țuguiet. VLAHUȚĂ, R. P. 86. Urechile-i țuguiete, cu pămătufuri de peri negri la vîrf, se ridicase drepte. ODOBESCU, S. III 187. ♦ Fig. Înălțat, cocoțat. Pare că privesc încă acei ochelari țuguieți pe nasul lui uriaș. NEGRUZZI, S. I 8. – Variantă: țuguít, -ă (EMINESCU, N. 51) adj.

țuguiat a. terminat cu un vârf.

țuguĭát, -ă adj. În formă de țuguĭ, ascuțit: om cu capu țuguĭat, un munte țuguĭat. V. stîrminos.

țucluiat, ~ă a vz țuguiat

țugluiat, ~ă a vz țuguiat

ȚUGUÍT, -Ă adj. v. țuguiat.

ȚUGUÍT, -Ă adj. v. țuguiat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țuguiát adj. m., pl. țuguiáți; f. sg. țuguiátă, pl. țuguáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚUGUIÁT adj. 1. moțat, (reg.) țogoșat. (Căciulă ~.) 2. (pop.) sulatic, (prin Transilv.) pupuiat. (Căpițe ~.) 3. v. ascuțit.

ȚUGUIAT adj. 1. moțat, (reg.) țogoșat. (Căciulă ~.) 2. (pop.) sulatic, (prin Transilv.) pupuiat. (Căpițe ~.) 3. ascuțit, (reg.) vîrfuit. (O culme ~.)

Intrare: țuguiat
țuguiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuguiat
  • țuguiatul
  • țuguiatu‑
  • țuguia
  • țuguiata
plural
  • țuguiați
  • țuguiații
  • țuguiate
  • țuguiatele
genitiv-dativ singular
  • țuguiat
  • țuguiatului
  • țuguiate
  • țuguiatei
plural
  • țuguiați
  • țuguiaților
  • țuguiate
  • țuguiatelor
vocativ singular
plural
țuguit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuguit
  • țuguitul
  • țuguitu‑
  • țugui
  • țuguita
plural
  • țuguiți
  • țuguiții
  • țuguite
  • țuguitele
genitiv-dativ singular
  • țuguit
  • țuguitului
  • țuguite
  • țuguitei
plural
  • țuguiți
  • țuguiților
  • țuguite
  • țuguitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țuguiat țuguit

etimologie:

  • vezi țuguia
    surse: DEX '98 DEX '09