8 definiții pentru țopăială țupăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală.

ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. Acțiunea de a țopăi și rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; țopăitură. – Țopăi + suf. -eală.

ȚOPĂIÁLĂ, țopăieli, s. f. (Și în forma țupăială) Acțiunea de a țopăi; săritură dezordonată, greoaie. Chiote de veselie, Țupăieli de oameni beți. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: țupăiálă s. f.

ȚOPĂIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A ȚOPĂI. 2) Săritură dezordonată și greoaie. /a țopăi + suf. ~eală

ȚUPĂIÁLĂ s. f. v. țopăială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țopăiálă s. f., g.-d. art. țopăiélii; pl. țopăiéli

țopăiálă s. f., g.-d. art. țopăiélii; pl. țopăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚOPĂIÁLĂ s. țopăit, țopăitură, (înv.) săltare.

ȚOPĂIA s. țopăit, țopăitură, (înv.) săltare.

Intrare: țopăială
țopăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țopăia
  • țopăiala
plural
  • țopăieli
  • țopăielile
genitiv-dativ singular
  • țopăieli
  • țopăielii
plural
  • țopăieli
  • țopăielilor
vocativ singular
plural
țupăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țupăia
  • țupăiala
plural
  • țupăieli
  • țupăielile
genitiv-dativ singular
  • țupăieli
  • țupăielii
plural
  • țupăieli
  • țupăielilor
vocativ singular
plural

țopăială țupăială

etimologie:

  • Țopăi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09