6 definiții pentru țopăire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țopăire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: țopăi] 1 Săritură repetată, dezordonată Si: țopăitură (1). 2 (Pex; dep) Dans greoi, prost, fără eleganță.

ȚOPĂI, țopăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăi vb. IV] – Țop + suf. -ăi.

A ȚOPĂI țopăi 1. intranz. A sări de pe un picior pe altul (făcând mișcări dezordonate). 2. tranz. peior. A se mișca în ritmul unui dans; a juca cu temperament. /țop + suf. ~ăi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țopăi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țopăi, 3 sg. și pl. țopăie, imperf. 3 sg. țopăia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: țopăire
țopăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țopăire
  • țopăirea
plural
  • țopăiri
  • țopăirile
genitiv-dativ singular
  • țopăiri
  • țopăirii
plural
  • țopăiri
  • țopăirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țopăi, țopăiverb

  • 1. A face sărituri repetate, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. DLRLC
    • format_quote Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. DLRLC
    • format_quote Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. DLRLC
    • format_quote Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71. DLRLC
    • 1.1. peiorativ A dansa, a juca (fără eleganță). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dansa juca
      • format_quote Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. DLRLC
      • format_quote Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317. DLRLC
etimologie:
  • Țop + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.