8 definiții pentru țingăni

Explicative DEX

țingăni [At: KLEIN, D. 442 / V: ~ncă~, (înv) țen~ / Pzi: ~nesc / E: țing1 + -ăni] 1 vi (D. clopoței, clopote sau alte obiecte din metal, din sticlă etc.) A produce un sunet în urma unei loviri Si: a suna, a zdăngăni. 2-3 vti A lovi un obiect de metal, de sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire.

ȚINGĂNI, țingănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopote, p. ext. despre alte obiecte) A suna, a dăngăni. (Tranz. fact.) Ghebosul o țingăni (ghitara) de vreo două ori. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Variantă: țăncăni vb. IV.

țengăni v vz țingăni

țincăni v vz țingăni

ȚĂNCĂNI vb. IV v. țingăni.

Ortografice DOOM

țingăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țingănesc

Arhaisme și regionalisme

țingăni, țingănesc, vb. IV (reg.) a produce sunetul unui metal, al clopotului, al unei sticle lovite; a țingăli.

țăncăni, țăncănesc, vb. IV (reg.) 1. a zăngăni, a suna (clopoței, obiecte). 2. a mărunți pământul.

Intrare: țingăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țingăni
  • țingănire
  • țingănit
  • țingănitu‑
  • țingănind
  • țingănindu‑
singular plural
  • țingănește
  • țingăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țingănesc
(să)
  • țingănesc
  • țingăneam
  • țingănii
  • țingănisem
a II-a (tu)
  • țingănești
(să)
  • țingănești
  • țingăneai
  • țingăniși
  • țingăniseși
a III-a (el, ea)
  • țingănește
(să)
  • țingănească
  • țingănea
  • țingăni
  • țingănise
plural I (noi)
  • țingănim
(să)
  • țingănim
  • țingăneam
  • țingănirăm
  • țingăniserăm
  • țingănisem
a II-a (voi)
  • țingăniți
(să)
  • țingăniți
  • țingăneați
  • țingănirăți
  • țingăniserăți
  • țingăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țingănesc
(să)
  • țingănească
  • țingăneau
  • țingăni
  • țingăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țăncăni
  • țăncănire
  • țăncănit
  • țăncănitu‑
  • țăncănind
  • țăncănindu‑
singular plural
  • țăncănește
  • țăncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țăncănesc
(să)
  • țăncănesc
  • țăncăneam
  • țăncănii
  • țăncănisem
a II-a (tu)
  • țăncănești
(să)
  • țăncănești
  • țăncăneai
  • țăncăniși
  • țăncăniseși
a III-a (el, ea)
  • țăncănește
(să)
  • țăncănească
  • țăncănea
  • țăncăni
  • țăncănise
plural I (noi)
  • țăncănim
(să)
  • țăncănim
  • țăncăneam
  • țăncănirăm
  • țăncăniserăm
  • țăncănisem
a II-a (voi)
  • țăncăniți
(să)
  • țăncăniți
  • țăncăneați
  • țăncănirăți
  • țăncăniserăți
  • țăncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țăncănesc
(să)
  • țăncănească
  • țăncăneau
  • țăncăni
  • țăncăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țincăni
  • țincănire
  • țincănit
  • țincănitu‑
  • țincănind
  • țincănindu‑
singular plural
  • țincănește
  • țincăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țincănesc
(să)
  • țincănesc
  • țincăneam
  • țincănii
  • țincănisem
a II-a (tu)
  • țincănești
(să)
  • țincănești
  • țincăneai
  • țincăniși
  • țincăniseși
a III-a (el, ea)
  • țincănește
(să)
  • țincănească
  • țincănea
  • țincăni
  • țincănise
plural I (noi)
  • țincănim
(să)
  • țincănim
  • țincăneam
  • țincănirăm
  • țincăniserăm
  • țincănisem
a II-a (voi)
  • țincăniți
(să)
  • țincăniți
  • țincăneați
  • țincănirăți
  • țincăniserăți
  • țincăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țincănesc
(să)
  • țincănească
  • țincăneau
  • țincăni
  • țincăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țengăni
  • țengănire
  • țengănit
  • țengănitu‑
  • țengănind
  • țengănindu‑
singular plural
  • țengănește
  • țengăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țengănesc
(să)
  • țengănesc
  • țengăneam
  • țengănii
  • țengănisem
a II-a (tu)
  • țengănești
(să)
  • țengănești
  • țengăneai
  • țengăniși
  • țengăniseși
a III-a (el, ea)
  • țengănește
(să)
  • țengănească
  • țengănea
  • țengăni
  • țengănise
plural I (noi)
  • țengănim
(să)
  • țengănim
  • țengăneam
  • țengănirăm
  • țengăniserăm
  • țengănisem
a II-a (voi)
  • țengăniți
(să)
  • țengăniți
  • țengăneați
  • țengănirăți
  • țengăniserăți
  • țengăniseți
a III-a (ei, ele)
  • țengănesc
(să)
  • țengănească
  • țengăneau
  • țengăni
  • țengăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țingăni, țingănescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.