țingăni [At: KLEIN, D. 442 / V: ~ncă~, (înv) țen~ / Pzi: ~nesc / E: țing¹ + -ăni] 1 vi (D. clopoței, clopote sau alte obiecte din metal, din sticlă etc.) A produce un sunet în urma unei loviri Si: a suna, a zdăngăni. 2-3 vti A lovi un obiect de metal, de sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire.