14 definiții pentru țigaretă țigaret


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. – Din germ. Zigarette.

ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. – Din germ. Zigarette.

ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară. Tanti Laura scoase... o țigaretă egipțiană și o aprinse la flacăra unei brichete. C. PETRESCU, Î. I 4. Maiorul și-a fumat țigareta pînă la carton. CARAGIALE, M. 132. Prin fumul țigaretei ce zboară în spirale Văd eroi prinși la luptă pe cîmpul de onor. ALECSANDRI, P. III 5. 2. Mic tub de ebonită, de os, de lemn etc., în care se introduce un capăt al țigării cînd se fumează; portțigaret. Își puse pe măsuță, alături de ceașca de cafea golită, țigareta de chihlibar. C. PETRESCU, S. 104. Bătrînul își aprinse țigara stinsă și turtită în țigareta fabricată de el dintr-un picior de iepure. BART, E. 31. – Variantă: țigarét (SADOVEANU, M. C. 92) s. n.

ȚIGARÉTĂ s.f. Țigară. / < germ. Zigarette, cf. fr. cigarette].

ȚIGARÉTĂ s. f. 1. țigară. 2. tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce țigara spre a fi fumată; țigaret. (< germ. Zigarette)

ȚIGARÉTĂ ~e f. 1) v. ȚIGARĂ. 2) Tub mic (de chihlimbar, de os etc.) în care se introduce țigara pentru a o fuma; muștiuc. /<germ. Zigarrette

țigaretă f. țevișoară de chihlibar la capătul căreia se îmbucă țigara (= fr. cigarette).

țigarétă f., pl. e (fr. cigarette, țigară mică). Mic tub de lemn orĭ de chihlimbar în care se pune țigara și pin care tragĭ fumu ca să nu fie țigara prea aproape de buze.

ȚIGARÉT ~e n. v. ȚIGARETĂ. /Din [port]țigaret


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigarétă (țigară) s. f., g.-d. art. țigarétei; pl. țigaréte

țigarétă (țigară) s. f., pl. țigaréte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚIGARÉTĂ s. 1. v. țigară. 2. portțigaret, țigaret, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)

ȚIGARE s. 1. țigară, (rar) țigarcă, (prin. Transilv.) sugară. (Ce ~ fumezi?) 2. portțigaret, țigaret, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)

Intrare: țigaretă
țigaretă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigare
  • țigareta
plural
  • țigarete
  • țigaretele
genitiv-dativ singular
  • țigarete
  • țigaretei
plural
  • țigarete
  • țigaretelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigaret
  • țigaretul
  • țigaretu‑
plural
  • țigarete
  • țigaretele
genitiv-dativ singular
  • țigaret
  • țigaretului
plural
  • țigarete
  • țigaretelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țigaretă țigaret

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Tanti Laura scoase... o țigaretă egipțiană și o aprinse la flacăra unei brichete. C. PETRESCU, Î. I 4.
      surse: DLRLC
    • Maiorul și-a fumat țigareta pînă la carton. CARAGIALE, M. 132.
      surse: DLRLC
    • Prin fumul țigaretei ce zboară în spirale Văd eroi prinși la luptă pe cîmpul de onor. ALECSANDRI, P. III 5.
      surse: DLRLC
  • 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: portțigaret sipcă țigaret 2 exemple
    exemple
    • Își puse pe măsuță, alături de ceașca de cafea golită, țigareta de chihlibar. C. PETRESCU, S. 104.
      surse: DLRLC
    • Bătrînul își aprinse țigara stinsă și turtită în țigareta fabricată de el dintr-un picior de iepure. BART, E. 31.
      surse: DLRLC

etimologie: