portțigaret sn [At: C. PETRESCU, S. 223 / V: (rar) ~ă sf / Pl: ~e / E: porte-cigarette(s)] 1 Cutie paralelipipedică de metal, lemn, piele etc. în care se păstrează țigările Si: tabacheră, (rar) porttabac, portțigar. 2 Mic tub de chihlimbar, os, lemn, material plastic etc. în care se introduce țigara pentru a fi fumată.

PORTȚIGARET, portțigarele, s. n. 1. Tabacheră pentru țigarete sau țigări. Scoase din portțigaretul îngust de platină, cu încrustații de email, o țigaretă egipțiană și o aprinse. C. PETRESCU, Î. I 4. 2. Tub mic de lemn, de os etc. în care se fixează țigara pentru a fi fumată. Fumează dintr-un portțigaret lung de două palme, de baga, roșiatic. CAMIL PETRESCU, P. 95.

PORTȚIGARET s.n. 1. Cutie plată de metal, de piele etc. în care se păstrează țigările. 2. Tub mic din diferite materiale în care se fixează țigara pentru a fi fumată. [Cf. fr. porte-cigarette].

PORTȚIGARET s. n. 1. cutie plată în care se păstrează țigările. 2. tub mic în care se fixează țigara pentru a fi fumată. (< fr. porte-cigarettes)

PORTȚIGARET ~e n. 1) Cutiuță plată în care se poartă țigări sau țigarete. 2) Tub mic (de os, de lemn, de ebonită) în care se fixează țigara pentru a fuma; muștiuc. /<fr. porte-cigarette[s]

portțigaretă sf vz portțigaret

portțigaret (desp. port-ți-) s. n., pl. portțigarete

portțigaret (port-ți-) s. n., pl. portțigarete

portțigaret s. n. (sil. mf. port-), pl. portțigarete

portțigaret

PORTȚIGARET s. 1. țigaret, țigaretă, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.) 2. v. tabacheră.

PORTȚIGARET s. 1. țigaret, țigaretă, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.) 2. tabacheră, (rar) porttabac, portțigar, (Ban., Transilv. și Bucov.) picsă, (prin Transilv.) tarță, (înv.) tabacherniță, (arg.) magazie. (Iși ține țigările în ~.)