18 definiții pentru țigaie (adj.) țigău țigâie țigâră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚIGÁIE, țigăi, adj. f. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.

țigaie [At: (a. 1649) IORGA, S. D. X, 48 / V: (reg) țigău sm, țigai sm, a, ~gâie a, ~are (Pl: țigări, țigare), ~a (Pl: țigare) sf, a, țigar sm, ~gă sf, a, ~gâ (Pl: țigâre), țighire[1] (Pl: țighire), cig~ (Pl: cigăi), cigare a / Pl: țigăi / E: nct] 1 sf Rasă de oi cu lână scurtă, creață, moale și fină. 2-3 sf, a (Oaie) cu lână scurtă, creață, moale și fină. 4 a (D. lână) Care este obținut de la oaie țigaie (3). 5 sf (Reg) Lână obținută de la oaia țigaie (3). 6 sf (Îvr) Lână de calitate inferioară. 7 sf Stofă fabricată din lână țigaie (4). 8 a Care este făcut din lână țigaie (4). 9-10 sm (Reg; îf țigai, țigar, țigău) Berbece (sau miel) de rasă țigaie (1).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma țighi LauraGellner

ȚIGÁIE, țigăi, adj. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.

ȚIGÁIE, țigăi, adj. f. (Despre lînă) Scurtă și creață, cu firul moale, fin și mătăsos; (despre oi) care are astfel de lînă. Turma sa de oi trece peste o mie de capete, parte merinoase, parte țigăi și parte țurcance. I. IONESCU, D. 352. Urcă și coboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi. TEODORESCU, P. P. 435. Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302. ◊ (Substantivat) Majurul răspunde cu capul de fiecare țigaie. CAMILAR, N. I 451. Cu ițari de țigaie și încălțați cu opincuțe, spălați curat și pieptănați. CREANGĂ, A. 75. ♦ (Substantivat) Rasă de oi cu lînă moale și fină.

ȚIGÁIE2 ~ăi adj. (despre oi) Care are lână scurtă, moale și creață. ◊ Lână ~ lână cu firul scurt și creț. /Orig. nec.

țigău sn[1] vz țigaie

  1. Definiția principală (țigaie) încadrează țigău ca sm. — cata

țighi[1] a vz țigaie

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: țighire LauraGellner

țigáĭ și țigắŭ, -áĭe adj., pl. m. și f. țigaĭ, ca laĭ, lăŭ (cp. cu germ ziege, capră, și cu rom. țiclăŭ). Se zice despre un fel de oĭ cu lîna maĭ mică, bătută și mătăsoasă, de calitatea cea maĭ bună: berbec țigaĭ (saŭ țigăŭ), oaĭe țigaĭe. De oaĭe țigaĭe: lînă țigaĭe. Făcut din asemenea lînă: postav țigaĭ (Acad. la bîrsan). V. țurcan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țigáie adj. f., s. f., pl. țigắi

țigáie adj. f., s. f., pl. țigăi

Intrare: țigaie (adj.)
țigaie2 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigaie
  • țigaia
plural
  • țigăi
  • țigăile
genitiv-dativ singular
  • țigăi
  • țigăii
plural
  • țigăi
  • țigăilor
vocativ singular
plural
țigău adjectiv
adjectiv (A114)
Surse flexiune: Scriban
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigău
  • țigăul
  • țigău‑
  • țigaie
  • țigaia
plural
  • țigăi
  • țigăii
  • țigăi
  • țigăile
genitiv-dativ singular
  • țigău
  • țigăului
  • țigăi
  • țigăii
plural
  • țigăi
  • țigăilor
  • țigăi
  • țigăilor
vocativ singular
plural
țigâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țigâră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țigaie (adj.) țigău țigâie țigâră

  • 1. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Turma sa de oi trece peste o mie de capete, parte merinoase, parte țigăi și parte țurcance. I. IONESCU, D. 352.
      surse: DLRLC
    • Urcă și coboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi. TEODORESCU, P. P. 435.
      surse: DLRLC
    • Două oi țigăi, bîrsane Și copile năzdrăvane. ALECSANDRI, P. P. 302.
      surse: DLRLC

etimologie: