15 definiții pentru țesală ciorsală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., sb. česalo.

ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo.

ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor (îndeosebi la cai). Gavril ridică peria și țesala și le dădu lui Stahu. SADOVEANU, O. IV 307. De căpăstru mi-l scotea, Cu țesala-l țesăla. TEODORESCU, P. P. 53. 2. Grapă ușoară, cu dinți deși, folosită mai ales la curățirea pășunilor naturale.

ȚESÁLĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o placă metalică dințată, prevăzută cu mâner și folosită pentru a curăța corpul unor animale. [G.-D. țesalei] /<bulg., sb. țesalo

țesală f. perie de fier de curățat caii. [Slav. ČESALO, pieptene].

CIORSÁLĂ s. f. v. țesală.[1]

  1. Varianta nu este consemnată la intrarea principală. — gall

cesálă f., pl. e (vsl. česalo, peptene, d. česati, a peptăna. V. pacișe. Cp. cu tînjală). R. S. Perie de fer de curățat caiĭ. Fig. Bătaĭe, chelfăneală, scuturătură: ĭ-a tras o cesală, a mîncat o cesală. – În restu Munt. țesală: în Mold. săceală, pl. elĭ; în Btș. cersală. V. foșalăŭ și perie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále

țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚESÁLĂ s. (înv. și reg.) pieptene. (~ pentru cai.)

ȚESA s. (înv. și reg.) pieptene. (~ pentru cai.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo.Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii).

Intrare: țesală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țesa
  • țesala
plural
  • țesale
  • țesalele
genitiv-dativ singular
  • țesale
  • țesalei
plural
  • țesale
  • țesalelor
vocativ singular
plural
ciorsală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorsa
  • ciorsala
plural
  • ciorsale
  • ciorsalele
genitiv-dativ singular
  • ciorsale
  • ciorsalei
plural
  • ciorsale
  • ciorsalelor
vocativ singular
plural

țesală ciorsală

  • 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pieptenel 2 exemple
    exemple
    • Gavril ridică peria și țesala și le dădu lui Stahu. SADOVEANU, O. IV 307.
      surse: DLRLC
    • De căpăstru mi-l scotea, Cu țesala-l țesăla. TEODORESCU, P. P. 53.
      surse: DLRLC
  • 2. Grapă ușoară, cu dinți deși, folosită mai ales la curățirea pășunilor naturale.
    surse: DLRLC
  • 3. figurat familiar Bătaie zdravănă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: